În curând se vor împlini 72 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Pe 17 august 1939, la ora 1:00, von Ribbentrop confirmă acordul Berlinului şi adaugă că Führer-ul este foarte grăbit, din cauza faptului că, „de la o zi la alta, pot avea loc incidente serioase” cu Polonia. Drept răspuns, Molotov se declară gata să-l primească pe ministrul de externe al Reich-ului, investit cu toate puterile, cu condiţia să fie prevăzută, în acelaşi timp cu pactul, şi încheierea unui protocol special. Din punct de vedere geopolitic Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 a permis U.R.S.S.-ului să se alăture Axei Berlin-Roma-Tokyo, ceea ce a constituit prima alianţă din istorie a Heartland-ului cu Rimland împotriva puterilor atlantiste; o alianţă a telurocraţiilor (puterile terestre) împotriva talasocraţiilor (puterile maritime). România a fost primul stat care a resimţit în sens negativ reactivarea vectorului expansionist al Uniunii Sovietice pe direcţia sud-vest, şi aici vorbim de raptul Basarabiei înaintea celui de al doilea război mondial. Referindu-se la aceste evenimente istoricul Gheorghe I. Brătianu consemna: „Agresiunea comunistă din 1940, care a împins Rusia la gurile Dunării şi un pas mai aproape de Strâmtoarea Dardanele, a afectat nu numai România, ci întregul continent european, coborând balanţa într-un punct periculos…”[1].
În prezent relaţia ruso-germană balansează în jurul…viitorului Republicii Moldova. S-ar părea că Berlinul şi-a îndreptat atenţia asupra Transnistriei cu intenţia de a transforma acest caz într-un precedent. „Conflictul transnistrean pare să fie cel mai uşor de soluţionat din toată regiunea, pentru că nu este unul etnic şi nu are graniţe directe cu Rusia”, crede Stefan Meister de la German Council on Foreign Relations. În schimb Rusia doreşte cu orice preţ să elimine din jocul european NATO şi SUA şi a reuşit să alinieze la această ideologie Berlinul intrat recent pe post de „rebelul” din NATO. Nu în zadar Aleksander Lahr declara că „nu suntem împotriva NATO, însă am dori să slăbim influenţa americană”. Potrivit acestuia, Moscova chiar dacă acceptă să-şi retragă trupele din regiune şi astfel să modifice situaţia geopolitică, va dori să obţină ceva în schimb. „Acest „ceva” ar putea fi menţinerea influenţei ruseşti în Republica Moldova. În aceste condiţii, R. Moldova nu va putea să adere la NATO”[2].
Evident că miza este mult mai mare şi se referă la crearea Consiliului de securitate UE-Rusia, cu alte cuvinte intrarea pe uşa din spate a Rusiei în concertul euopean subminând politica comună europeană de securitate şi apărare. Şi totuşi, cine i-a permis Germaniei să se substituie Bruxelles-ului? De data aceasta Planul Kozak de federalizare a Republicii Moldova apare într-o versiune germană upgradată formulând obiectivul negocierilor ca „asigurarea unui stat operaţional şi funcţional într-o Moldovă reunificată, cu o nouă Constituţie, care să asigure drepturi speciale Transnistriei”, un buffer-state fragil. Totuşi, în opinia unor specialişti memorandumul semnat, în 2010, la Castelul Meseberg, omite retragerea trupelor ruseşti şi încurajează un stat federal cu drept de veto pentru Transnistria la Chişinău. Problema e că Germania nu are astăzi propria Östpolitik şi făcând jocul ruşilor în detrimentul americanilor, se va trezi că joacă împotriva sa. Criticând alături de Rusia relaţiile dintre România şi Republica Moldova, cancelarul german uită că acum 22 de ani şi preşedintele francez, François Mitterand, critica reunificarea celor două Germanii. Respingând propriul angajament faţă de partenerii din Vest, credibilitatea Germaniei va fi afectată pe termen lung. În urma acestei reconfigurări geostrategice atât România, cât şi Republica Moldova vor avea de pierdut dacă nu vor şti să profite de realizarea propriului mecanism de cooperare regionlă la nivel economic, energetic, politic. În acest sens, singurii parteneri strategici pentru reîntregirea României sunt SUA şi NATO. Alea iacta est…
[1] Gheorghe I. Brătianu, Basarabia: drepturi naţionale şi istorice (trad. Edi Săvescu), Ed. Tritonic, Bucureşti, [1943]/2004, p. 149.
[2] VEZI ce va cere Rusia în schimbul retragerii armatei din Transnistria, PUBLIKA. Articol accesat pe adresa de internet: http://www.publika.md/vezi-ce-va-cere-rusia-in-schimbul-retragerii-armatei-din-transnistria_389661.html (05.08.2011)
Foto: CLEVELAND.COM
