Seria de acţiuni de nesupunere făţişă a Comratului faţă de Chişinău trezeşte semnale de alarmă că echilibrul lingvistic din Republica Moldova, şi aşa fragil, ameninţă să se rupă. Emiterea pe cont propriu de către Gagauz-Yeri a unor certificate de absolvire elevilor care au picat la examenul de bacalaureat la limba română a fost doar scânteia care a aprins fitilul. Imediat a urmat returnarea demonstrativă a unor proiecte de lege, pe motiv că sunt scrise în limba oficială, care nu e pe înţelesul populaţiei şi funcţionarilor din regiune. În aceste condiţii, conflictul intră într-o spirală de degenerare continuă. La aceste concluzii ajunge expertul IDIS Cornel Ciurea în studiul său intitulat „Politicile lingvistice ale Chişinăului în raport cu UTA Găgăuzia”. Lucrarea a fost prezentată azi, 8 august 2011, la IDIS „Viitorul”.
Pentru prima dată, asistăm la o schimbare a discursurilor Chişinăului şi Comratului în ceea ce priveşte problema limbii de stat. Cornel Ciurea: „Dacă la începutul anilor ’90 ai secolului trecut Chişinăul insista asupra studierii limbii române în regiunile populate preponderent de etnici alolingvi, iar Comratul se opunea, astăzi Comratul este cel care îşi declară dorinţa de a progresa în studierea limbii de stat”. Astfel, se pare că acum Chişinăul este cel care nu îşi doreşte schimbarea tiparelor actuale de promovare a limbii de stat, considerate insuficiente de către minorităţi.
Co-autorul studiului, politologul Ion Tâbârţă, afirmă că legislaţia ambiguă este cea care a împiedicat până acum procesul de însuşire a limbii de stat de către populaţia alolingvă: „În Republica Moldova avem, probabil, cea mai confuză situaţie lingvistică dintre statele ex-sovietice. Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti datează încă din 1 septembrie 1989.” Astfel, s-a acceptat ca educaţia, procedura penală să fie efectuate şi în limba rusă. Mai mult, se asigură traducerea în rusă a lucrărilor în organele puterii de stat. Drept urmare, s-au creat două grupuri lingvistice distincte, ambele protejate de lege, între care comunicarea culturală s-a produs foarte puţin, constată Ion Tăbârţă.
Cert este că nici Chişinăul, şi nici minorităţile lingvistice nu mai pot continua relaţia de complicitate tacită: „Autorităţile naţionale au renunţat la a testa toţi funcţionarii publici testaţi la cunoaşterea limbii române. La rândul lor, etniile minoritare au acceptat să lucreze cu acte normative şi documente trimise de Chişinău în limba română, deşi insuficienta cunoaştere a acesteia a creat ineficienţe la nivelul întregului sistem”, explică Cornel Ciurea.
În aceste condiţii, Chişinăul este obligat să ridice promovarea limbii oficiale la rang de politică de stat. Cel mai bun instrument în vederea aplanării conflictului este lansarea unei Strategii Naţionale pentru Integrare Socială. Autorităţile naţionale trebuie să conştientizeze că integrarea prin limbă a tuturor etniilor din ţară poate să reprezinte un pilon important al suveranităţii statului, este de părere expertul IDIS Cornel Ciurea: „Această idee a fost pierdută la începutul anilor ’90, dar poate fi recuperată cu o singură condiţie – statul trebuie să fie gata să investească în această direcţie”.
Pe subiectul diplomelor, Chişinăul ar trebui să evite confruntarea continuă, recomandă studiul IDIS. Cea mai bună soluţie este de a nu se crampona de situaţia din acest an, lăsând elevii să se descurce singuri cum pot. În acelaşi timp, Ministerul Educaţiei trebuie să acţioneze prompt pentru a nu admite repetarea situaţiei în 2012. Ar fi indicat ca susţinerea examenului de bacalaureat la limba română în şcolile pentru alolingvi să aibă un regulament special. În comisia de examinare ar trebui incluşi profesori de română din regiunile în care această limbă are o circulaţie insuficientă.
Acum, Ministerul Educaţiei nu mai poate reveni asupra deciziei de a oferi încă o posibilitate elevilor din UTAG de a susţine proba la limba română, consideră Cornel Ciurea: „Asta ar scade credibilitatea examenului de bacalaureat şi ar crea un precedent periculos. Totuşi, limba română nu poate fi studiată într-o lună”. În acelaşi timp, Ministerul Educaţiei nu poate bloca în totalitate înscrierea acestor elevi la Universitatea din Tiraspol şi la unele instituţii de învăţământ superior de peste hotare.
Totodată, această divergenţă a scos la iveală posibilităţile limitate ale Ministerului Educaţiei de a bloca accesul elevilor nepromovaţi la BAC la studii superioare, din cauza autosuficienţei Comratului, a căror certificate pot fi acceptate, cel puţin, de către Tiraspol, afirmă Cornel Ciurea. La un moment dat, guvernatorul regiunii solicita preşedintelui autoproclamatei Republici Nistrene, Igor Smirnov, suplimentarea cu 10 locuri a numărului de burse oferite Găgăuziei la Universitatea din Tiraspol „Şevcenko”.
În situaţia în care ambele părţi au invocat argumente diferite – complexitatea examenului şi metodele insuficiente de predare, pe de o parte, şi încadrarea în marja obişnuită a „ratei eşecului”, pe de altă parte – expertul IDIS crede că sunt ignorate adevăratele cauze: „În 2011, Ministerul Educaţiei a înăsprit considerabil condiţiile de susţinere a examenelor de BAC, făcând mult mai dificil copiatul. Această încercare de a eficientiza şi credibiliza examenele de BAC a avut şi un efect secundar sau pervers – creşterea numărului de elevi cu note insuficiente la limba română, fapt ce a dus la generarea unei probleme politice.”
Astfel, o decizie menită să promoveze şi să aprofundeze reformele în educaţie ar fi putut provoca o divergenţă serioasă între autorităţile din Chişinău şi Comrat. Anume această situaţie de conflict a repus în discuţie fragilul echilibru lingvistic pe întreg teritoriul ţării şi a scos la iveală frustrări care mocnesc ani în şir, conchide Cornel Ciurea de la IDIS „Viitorul”.
Cercetarea „Politicile lingvistice ale Chişinăului în raport cu UTA Găgăuzia”, va fi inclusă în cea de-a cincea ediţie a Raportului IDIS de prevenire a crizelor, produs cu sprijinul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Raportul urmează a fi definitivat la începutul lui noiembrie 2011.
Sursa: IDIS Viitorul
