Singurul supravieţuitor al grupării de rezistenţă antisovietică Majadahonda, de la Orhei, Oleg Frunză, a împlinit astăzi 88 de ani. Cu acest prilej, Consiliul Judeţean Bacău i-a acordat celui care a fost deportat în Siberia pentru zece ani şi care a primit sentinţa de domiciliul forţat pe viaţă pentru ,,manifest naţionalist” (în ajunul Crăciunului a arborat tricolorul pe clădirea din oraş a NKVD-ului) o diplomă de excelenţă. De asemenea, preşedintele Asociaţiei Tighina Alexei Paluţă i-a oferit luptătorului antisovietic un tricolor, ,,arma” cu care s-a opus regimului de ocupaţie sovietic şi un album foto care cuprinde imagini de pe plaiurile orheiene. Cu aceeaşi ocazie, alți reprezentanţi ai Platformei Civice Acţiunea 2012 i-au dăruit sărbătoritului un tricou cu mesajul ,,Basarabia e România”.
***
Cât pe-aci să întârzii la întâlnirea cu istoria. Trebuia să plecăm din Bucureşti la 7 dimineaţa, am pornit la 7:30. Preşedintele Asociaţiei Tighina, Alexei Paluţă, interpreta de muzică folk Maria Gheorghiu şi colegul de site şi eforturi Nicu Ţîbrigan, într-o maşină grăbită, fiecare cu gândurile lui despre cum îl vom găsi pe supravieţuitorul Oleg Frunză la 88 de ani.
La Consiliul Judeţean Bacău, în sala mică de festivităţi, l-am reperat lesne pe marele om Frunză, înconjurat de presă (TV Bacău, EURO TV, Realitatea TV), povestind cu luciditate despre viaţa lui de după lagăr. Despre cum a ales să vină în România, la Suceava, cum s-a stabilit la Bacău apoi, depăşind o serie lungă de obstacole birocratice, despre regretele sale, despre dorul de soţia şi fiul care s-au stins din viaţă, despre sprijinul pe care îl are din partea nurorii şi a nepoatei şi despre cât ar dura, de fapt, relatarea completă a evenimentelor importante care i-au marcat existenţa.
Vizibil emoţionat când a primit albumul foto cu imagini din Orhei (inclusiv de la Liceul ,,Vasile Lupu”, unde acesta a învăţat şi unde a cunoscut viitori colegi de suferinţă) şi ,,arma cu care i-a băgat în boale pe NKVD-işti”- tricolorul – atât cât a mai durat întrunirea de la Consiliul Judeţean, Oleg Frunză nu a lăsat din mână steagul, simbol cu care în 1940 înlocuise ,,cârpa roşie” de pe clădirea ocupată de sovietici (casă în care avusese acces înainte de a veni sovieticii în Basarabia, fiind prieten cu copiii proprietarului) şi care i-a semnat sentinţa dureroasă: 10 ani în Siberia, în lagărul Krasnoiarsk, urmaţi de domiciliu forţat pe viaţă. Cu gândul la invitaţii care urmau să îi treaca pragul casei, Oleg Frunză a mulţumit celor prezenţi că nu l-au uitat şi a primit şi cadoul muzical oferit de Maria Gheorghiu, piesa ,,Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt”.
Am fost norocoşi, istoria ne-a invitat la ea acasă, unde familia a întins o masă festivă şi echipa TVR-ului a ascultat fragmente de viaţă povestite vesel de românul de la Orhei. ,,Râsul şi optimismul reprezintă secretul vieţii, să ştiţi”, ne-a mărturisit Oleg Frunză. Şi rudele au confirmat: ,,El întreţine atmosfera…. Câte bancuri ne spune…”
Am cunoscuţi cărora le este dificil să se trezească la 6 dimineaţa. Am prieteni pe care îi încearcă migrene sau care mănâncă de la fast-food şi apoi se simt rău. Care se plâng de aglomeraţia din transportul public. De vremea prea rece sau prea caldă. Oleg Frunză s-a hrănit cu lobodă de pe lângă clădirile din lagăr pentru că mâncarea primită era insuficientă sau necomestibilă. A muncit în condiţii inumane. A ajuns la vârsta de 88 de ani, aşa cum noi nu ne imaginăm să ni se întâmple.
Istoria este cu noi şi noi ne prefacem că nu o vedem, de cele mai multe ori.
Foto: Iulia Modiga/Info Prut
