Astăzi, 2 martie 2020, se împlinesc 115 de ani de la nașterea lui Radu Gyr, „poetul temnițelor”, cel care este cunoscut pentru cutremurătoarele versuri din „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, dar care are o operă literară mult mai vastă.
Radu Demetrescu, cunoscut sub pseudonimul literar Radu Gyr, s-a născut în 1905 la Câmpulung Muscel. Talentat, scrie versuri de la vârsta de 10 ani, iar la 14 ani se face remarcat cu poemul dramatic „În munți”. A fost conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București, la profesorul Mihail Dragomirescu. A semnat volume de poezii, studii critice, recenzii și eseuri literare, cronici dramatice, traduceri din Goethe, Baudelaire, Verlaine. A publicat mai multe volume printre care se regăsesc și Cerbul de lumină, Cununi uscate, Corabia cu tufănici, Poeme de război, Balade.
Potrivit unui material din publicația Lumina, „în 1937 a fost închis prima oară în lagărele din timpul dictaturii carliste. În 1941 a fost condamnat la 12 ani închisoare corecțională, sub Antonescu. Apoi a fost trimis forțat pe front într-o unitate activă, iar după aceasta, din nou arestat, dus în penitenciarul Brașov, eliberat și trimis din nou pe front. Între 1942 și 1943 a fost dus în lagărul de la Târgu-Jiu, iar în 1944, condamnat cu tot lotul ziariștilor la 12 ani de detenție riguroasă. Când ar fi beneficiat de un decret de grațiere, i s-a deschis un nou proces la Tribunalul Militar Regional, o reeditare a procesului din 1941 din timpul lui Antonescu, și abia în 1956 a fost eliberat.
La scurt timp a fost din nou arestat, iar în 1958 a fost condamnat la moarte, pedeapsă comutată la 25 de ani de muncă silnică, capăt de acuzare fiind poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. A fost eliberat în 1964. A murit la 29 aprilie 1975, cu sufletul împăcat, iertându-i pe cei care l-au făcut să sufere”.
În anii de detenție, în celule, compune sute de poezii, majoritatea salvate prin alfabetul Morse. Poezia lui Radu Gyr, poezia în lanțuri, a fost suportul deținuților! Când recitau „Iisus în celulă”, parcă uitau de foame, parcă uitau de durere…
Mai multe memorii despre Radu Gyr pot fi citite aici.