M-a mirat decizia ministrului Educației, Mihai Șleahtițchi de a „scoate” din programele școlare materia Istoria Românilor. Deși, suntem asigurați că istoria „națională” va fi studiată 45%. Totuși, nu pot să nu mă întreb ce se înțelege prin formula „istorie națională”? O fi cumva istoria „națională” a statului Republica Moldova, stat cu o istorie independentă de doar două decenii, o istorie prea tumultoasă și prea săracă pentru a fi studiată separat de istoria românilor. Sau poate domnul Șleahtițchi se referă totuși la istoria poporului român? Incertitudinea aceasta dă apă la moară multor iubitori de istorie și limbă moldovenească și, mai ales, îi provoacă pe de o parte pe adepții moldovenismului promovat de Vasile Stati care se consideră descendenții lui Ștefan cel Mare, dar vorbesc limba rusă sau o „moldovenească” stâlcită, cu accent slav. Pe de altă parte, această acțiune îi provoacă pe adepții discursului identitar românesc și pe acea pătură a societății care susține revenirea limbii române prin schimbarea rușinosului Art. 13 din Constituție și care se indignează împotriva scoaterii materiei Istoria Românilor din programele școlare.
Ministrul Șleahtițchi ne asigură că istoria va fi studiată în continuare, doar că s-a schimbat denumirea materiei simplu în „istorie”, iar manualele de istorie română vor fi opționale, fiind chiar recomandate de profesori elevilor. Să vă spun un lucru – elevii din ziua de astăzi nu citesc ce au în manualele principale de studiu, credeți că vor citi manualele „opționale”? Mă mai întreb totuși prin ce se deosebesc actualii politicieni care au luat o astfel de hotărâre de comuniștii care la începutul anilor 2000 au scos manualele de istorie română din curriculum școlar, dorind cu orice preț să le înlocuiască cu cele de Istorie integrată?
Eu am făcut parte din generația copiilor care au studiat din manuale românești, indiferent de materie. Și astăzi observ diferența dintre generația mea și generațiile ulterioare care au studiat din manuale elaborate de Ministerul Educației din Republica Moldova. Nu vi se pare ciudat că anume după scoaterea din uz a acestora și venirea comuniștilor la putere s-a accentuat afirmarea excesivă a discursului identitar moldovenesc și a început să fie din ce în ce mai promovată limba moldovenească?
Fără a încerca să-l parafrazez pe Lenin care spunea că în școală se pun bazele unei învățături solide, tind să preiau aceste cuvinte. Poziția noastră este oarecum delicată și deja ridicolă în ceea ce privește afirmarea identitară și asumarea promptă a unei politici clare și
coerente față de România și Rusia. Mai pe țărănește, ne place să fim cu fundul în două luntre. Doar că nu e posibil. Dacă din programele școlare se scoate sau se diminuează fluxul de informații în ceea ce privește istoria românilor unde, cum și când ne vom învăța istoria? Sau
chiar e opțională cunoașterea acesteia? Copiii sunt ca niște foi de hârtie goale, iar ceea ce se scrie pe ele în timpul anilor de studii acele informații sunt asimilate și reținute drept adevărate. Dacă acești elevi nu vor învăța istoria românilor în școli unde poate fi învățată aceasta? Am o vagă impresie că politicienii noștri care se declară liberali, democrați și adepți ai integrării europene, fără a întreba și „prostimea”, își propun să contribuie la consolidarea unei cetățenii și a unei societăți moldovenești distinctă de cea românească, dar care beneficiază din plin de sprijinul material și de burse oferite gratuit din partea statului român.
Datoria noastră, a basarabenilor, ar fi să depunem și noi minimul de efort să prindem mâna întinsă de România pentru că, știți și voi, nu va sta întinsă prea mult…
Autor: Lilia Cazacu pentru Info Prut
Foto: Antena3.ro
