La 18 martie 1887 Principele Ferdinand a fost declarat în mod oficial moştenitor al Tronului, conferindu-i-se titlul de Alteţă Regală Principe de România. Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern și al principesei Antonia de Braganza, infanta Portugaliei, și nepot al regelui Carol I (domnitor 1866-1881; rege al României 1881-1914), s-a născut la 12/24 august 1865, la castelul Sigmaringen, în Germania.
Potrivit „Revista spirituală”, Ferdinand a făcut studii liceale la Düseldorf și universitare la Tübingen și Leipzig (1887), audiind cursuri de istorie, drept roman, finanțe, economie politică, statistică, filosofie etc., notează volumul „Enciclopedia șefilor de stat și de guvern ai României” (Nicolae C. Nicolescu, Ed. Meronia, 2011). A urmat pregătirea militară în cadrul Școlii Militare din Kassel, în 1886 devenind sublocotenent în garda prusiană din Potsdam.
Principele Ferdinand a vizitat pentru prima dată România în 1881, cu prilejul încoronării regelui Carol I. În baza prevederilor Pactului de familie din 1881, Ferdinand a fost numit succesor al lui Carol I de Hohenzollern la tronul României, principele Leopold (fratele lui Carol) renunțând la prerogativele de moștenitor al tronului României în 1880. În 1889, Ferdinand a fost declarat oficial moștenitor al tronului României.
Supravegheat de regele Carol I, Ferdinand a luat lecții de limba română, istorie, geografie și de pregătire militară. A parcurs toate treptele ierarhiei militare: locotenent (1889), maior (1892), locotenent-colonel (1895), general de brigadă (1898), general de divizie (1904), general de corp de armată (1911) și mareșal (1918). A fost inspector general al cavaleriei. A comandat, în calitate de generalisim, armata română în timpul campaniei în cel de-al Doilea Război Balcanic (iunie-august 1913).
Principele Ferdinand s-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la castelul Sigmaringen, cu Maria Alexandra Victoria (1875-1938), principesă de Marea Britanie și Irlanda, fiica lui Alfred I, duce de Edinburgh și de Saxa-Coburg-Gotha (al doilea fiu al reginei Victoria) și a Mariei Aleksandrovna, mare ducesă a Rusiei (unica fiică a țarului Aleksandru II al Rusiei).
Perechea moștenitoare a tronului României a sosit la București, la 23 ianuarie 1893. Din căsătoria celor doi au rezultat șase copii: Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1956), Măria (1899-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1908-1991) și Mircea (1912-1916), toți botezați în religia ortodoxă. Acest fapt i-a atras principelui Ferdinand excomunicarea din rândul Bisericii Catolice.
La 27 septembrie/10 octombrie 1914, regele Carol I înceta din viață la Castelul Peleș, după ce Consiliul de Coroană luase decizia neutralității României în război, decizie ce era în contradicție cu ceea ce dorea regele. A doua zi, principele moștenitor Ferdinand I depunea jurământul în calitate de Rege al României, în prezența Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare și a Mitropolitului primat.
Citește mai multe aici.