Scriitorul Paul Goma, care a trecut la cele veșnice din cauza infecției cu coronavirus, va fi decorat post-mortem cu distincția Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru mireni, ca semn de prețuire a mărturisirii creștine din opera sa și pentru curajul de a înfrunta dictatura ateistă, de a denunța atrocitățile regimului sovietic de ocupație din Basarabia, oferind un exemplu de rezistență prin cultură și civism. Decizia aparține Înaltpreasfințitului Petru, Arhiepiscopul Chișinăulului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor.
Mitropolia Basarabiei va transmite distincția fiului marelui scriitor și om de cultură prin intermediul Înaltpreasfințitului părinte Iosif, Arhiepiscopul Parisului și Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, care a întreprins demersurile necesare pentru oferirea unui loc de veci familiei Goma în cimitirul parizian de la Thiais și a acceptat cu bunăvoință oficierea serviciilor religioase legate de înhumarea lui Paul Goma, fost enoriaş al Parohiei Ortodoxe Române „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris.
Crucea Mitropoliei Basarabiei este cea mai înaltă distincție a Mitropoliei pentru mireni.
Precizăm că scriitorul și omul de cultură Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana din județul Orhei, într-o familie de profesori. Copilăria i-a fost marcată de momentul tragic prin care a trecut Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: ocupația bolșevică. În 1944 se refugiază cu părinții la Sibium iar ca să nu fie „repatriați în Siberia”, tatăl lui Goma face acte de identitate false pentru a supraviețui într-o Românie ocupată de ruși.
În 1954 este admis la secția de literatură a Universității din București. Are probleme cu rectoratul instituției pentru faptul că a afirmat că studiul limbii ruse nu trebuie să fie obligatoriu, iar moldovenii sunt de fapt români. În 1957 este arestat și condamnat la doi ani de închisoare corecțională „pentru agitație publică”. Sentința este executată în penitenciarul Gherla. Urmează apoi domiciliul forțat.
În 1966 termină primul roman, Ostinato, care l-a făcut pe Miron Radu Paraschivescu să exclame: „Dar băiatul ăsta e un Soljenițîn român!”. În 1967 debutează cu volumul Camera de alături, însă cele mai importante romane ale sale apar în Occident, deoarece nicio editură românească nu le acceptă. La Frankfurt și Paris sunt publicate pe rând romanele Ostinato, Ușa noastră cea de toate zilele și Gherla. Ca rezultat, în Țară este supus unui atac calomnios din partea scriitorilor și arestat de Securitate.
În 1977, Paul Goma pleacă pentru totdeauna din România și se stabilește la Paris. Statutul său a rămas în ultimii 43 de ani cel de azilant politic.