Rezultatele referendumului din 5 septembrie au determinat agenţia americană de analiză geopolitică Stratfor să vorbească despre o creştere a influenţei ruse în RM, după ce Moscova a reuşit mai înainte să reincludă Ucraina în sfera sa de influenţă.
Unii analişti bătăioşi de la noi s-au luat la trântă cu Stratfor, contestând această concluzie din considerentul că rezultatele referendumului nu ar avea impact geopolitic şi că Rusia nu ar fi împotriva integrării RM în UE. Sunt naivi cei care cred aceasta. Declaraţiile Moscovei sunt contrazise de fapte. Cea mai simplă dovadă în acest sens este prezenţa trupelor sale pe teritoriul RM. Şi de ce şi-ar dori Rusia ca noi să devenim membri ai UE? Ca să dispară hotarul de pe Prut şi cele două părţi ale aceluiaşi popor să se reunească de facto, dacă nu formal?
De la distanţă lucrurile se văd mai bine
Orice s-ar spune despre rezultatul recentului referendum, acesta înseamnă în primul rând înfrângerea Alianţei pentru Integrare Europeană. A câştigat, din punct de vedere tactic, PCRM, o forţă prorusească, pe care se bazează Moscova în efortul ei de a ne opri din calea integrării europene. Astfel, RM a făcut un pas spre revenirea comuniştilor la putere, dacă AIE nu va coborî cu picioarele pe pământ şi nu va elabora o strategie adecvată.
Rolul Moscovei în torpilarea referendumului nu a fost mic deloc, şi analiştilor de la Stratfor nu putea să le scape acest fapt. De la distanţă, unele lucruri se văd mai bine.
De obicei, când se vorbeşte despre implicarea Rusiei în afacerile interne ale RM se face referire la războiul vinului sau alte acţiuni deschise îndreptate împotriva actualei guvernări. Alte lucruri, nu mai puţin grave, le trecem cu vederea. E vorba în primul rând de dominaţia informaţională a Rusiei, cu care ne-am obişnuit într-atât încât nu mai observăm efectele acesteia asupra moldovenilor. Nu observăm şi alte lucruri, care ar trebui să pară ciudate într-o societate normală.
Probleme cu logica
Puţină atenţie s-a atras la noi asupra faptului că PCRM a ieşit să boicoteze alegerile cu o lozincă stupidă la prima vedere: referendumul înseamnă unirea cu România. În mod normal, ideea strategilor comunişti nu poate avea sorţi de izbândă. Un om raţional ar trebui să o respingă din start. Cum poate fi legată reuşita referendumului privind modul de alegere a preşedintelui RM cu referendumul privind alipirea cu România? Dacă alianţa doreşte reunirea cu România, de ce organizează acest referendum pentru modificarea articolului 78 din Constituţie? Ce mai contează modul de alegere a preşedintelui, dacă, oricum, ne vom uni cu România şi RM nu va mai avea preşedinte?
E grăitor însuşi faptul adoptării acestei lozinci. Un partid modern, de sorginte democratică, îşi respectă alegătorii şi nu recurge la asemenea minciuni grosolane, concepute după calapoade comuniste sovietice, kaghebiste. PCRM a organizat de fapt o operaţiune de dezinformare, nicidecum o acţiune de convingere a populaţiei privitor la modul optim de alegere a şefului statului RM. Cum s-a putut ca într-o societate aflată pe calea democraţiei timp de 20 de ani să se găsească peste 20 la sută de cetăţeni care să se lase prinşi în „plasa” comuniştilor?
Reţeaua Moscovei
Din păcate, există suficienţi cetăţeni moldoveni care au probleme cu logica şi nu-şi pun întrebări de niciun fel. Totuşi, printre agitatorii comunişti, cei care umblau din casă în casă, erau şi persoane inteligente. În satul soţiei mele, de exemplu, mesajul comunist era transmis din casă în casă de un cadru didactic, care mai avea şi probleme locomotorii. Ce o determina pe ea să facă acest efort absurd la prima vedere? A fost obligată, a fost plătită? Din discuţiile pe care le-am avut cu diferite persoane am aflat că şi în alte sate minciuna sfruntată era propagată de persoane capabile să o detecteze. Poate ar fi cazul ca acest fenomen să fie studiat mai îndeaproape, căci ceea ce făceau emisarii comunişti nu ţinea de alegeri libere şi corecte, ci mai curând de o diversiune antidemocratică.
Prin 1996, la Bruxelles, în cadrul unei întâlniri cu un grup de jurnalişti moldoveni, aflaţi într-o vizită de documentare la sediul NATO, ambasadorul de atunci al RM în Belgia, ex-ministrul Securităţii, Tudor Botnari, nu a exclus că reţeaua KGB din RM ar putea influenţa rezultatele alegerilor după placul cuiva. De atunci a trecut ceva timp, dar cine ştie câţi foşti agenţi KGB (care, iarăşi potrivit spuselor dlui Botnari, nu sunt niciodată „foşti”), mai mişună prin satele şi oraşele noastre? Luându-se în calcul anumite criterii de selectare a acestor persoane, rolul lor în influenţarea opiniei publice nu poate fi subestimat. Fiindcă Moscova avea propria reţea de agenţi şi informatori KGB, despre care nu ştia conducerea locală a KGB, putem presupune că aceştia mai păstrează legătura cu superiorii lor.
Atacul informaţional
A contat în referendum şi isteria anti-Ghimpu şi anti-AIE, declanşată de mass-media ruse, care acoperă întregul teritoriu naţional, amintindu-ne de isteria anti-Iuşcenko de până la alegerile prezidenţiale din Ucraina. Mass-media ruse i s-a alăturat presa rusolingvă din RM. Cu unele excepţii, aceasta a devenit aliatul PCRM în boicotarea referendumului şi propagarea ideilor antiromâneşti şi antioccidentale.
„Diseminarea” minciunilor sfruntate la adresa liderilor sau guvernărilor indezirabile din spaţiul CSI este o armă puternică în mâna Moscovei, care a reuşit astfel să-şi asigure victoria candidatului prorus Victor Iuşcenko în Ucraina. Efectul devastator al atacurilor mediatice ruseşti s-a resimţit şi în evenimentele din Kârgâzstan. În ultima vreme, arma mediatică a Kremlinului este îndreptată şi împotriva lui Aleksandr Lukaşenko al Belarusului, după ce acesta s-a decis să promoveze o politică externă mai echilibrată, în raport cu Occidentul. Preşedintele georgian Mihail Saakaşvili rezistă valurilor de atacuri furibunde, de dezinfomare, pentru că georgienii, prin tradiţie, sunt imuni la propaganda rusească.
„Forţa a treia”?
Întâmplător sau nu, tot cu o minciună grosolană îşi începe cruciada anti-AIE, controversatul politician Sergiu Mocanu. Într-un moment crucial, decisiv pentru destinul european al RM, pornind de la faptul necontestat de nimeni că în RM există mafie, el acuză, improvizat, actuala guvernare de complicitate cu mafia şi se lansează în campania electorală cu un deşănţat mesaj împotriva Alianţei pentru integrare europeană.
Deşi trece drept un unionist, Mocanu acţionează ca un prorus. Fost activist comsomolist, trecut – din întâmplare? – mai prin toate partidele care s-au perindat la putere, dl Mocanu, fost consilier prezidenţial cu misiuni speciale al lui Voronin, trăieşte din mijloace obscure, practicând un militantism ostentativ. Stilul său este mereu agresiv, intransigent, radical, provocator. Din întâmplare, aderenţii săi mai „măşcaţi”, care s-au grăbit să tăbărască asupra AIE, au o relaţie mai veche cu Rusia? Declarându-se drept „forţa a treia”, ei se pretind, alături de Mocanu, drept un nou „buric” politic din RM. Şansele lor electorale nu au cum să fie mari. Ei nu pot decât contribui la revenirea comuniştilor. Dar poate că nici nu li se cere mai mult?
Sursa: Jurnal.md