Găguzia a marcat astăzi, 19 august, 21 de ani de la proclamarea aşa-numitei Republici Găgăuze (Gagauz Yeri), transmite PUBLIKA.
În cadrul unei şedinţe solemne organizate la Casa de cultură din or. Comrat, au ţinut discursuri başcanul Găgăuziei, reprezentanţi ai Adunării Populare şi politicieni care au pus bazele actualei autonomii.
În mesajul său de felicitare către locuitorii din autonomie guvernatorul Găgăuziei, Mihail Formuzal, a menţionat că „în august 1990 toţi oamenii au cunoscut acest popor mândru şi iubitor al Bugeacului, care şi-a exprimat voinţa şi punând bazele propriului potenţial intelectual şi spiritual, şi-a creat propria statalitate”, transmite serviciul de presă al Adunării Populare citat de Info Prut.
„Noile generaţii de cetăţeni ai Republicii Moldova şi întreaga societate ar trebui să fie conştientă de faptul că la crearea autonomiei găgăuze au contribuit mai multe naţionalităţi, care au trăit de secole pe această bucată de pământ”.
Referitor la statutul polietnic al autonomie Formuzal a subliniat că „noi suntem un bun exemplu de societate multiculturală în care ceăţeni de mai multe naţionalităţi se bucură de drepturi egale”.
„Conducerea autonomiei a dezvoltat relaţii durabile cu Federaţia Rusă şi Turcia şi demonstrază practic beneficiile unei politici externe echilibrate” s-a menţionat în finalul discursului.
Foto: Radio Free Europe
Notă Info Prut: Revendicările etnicilor găgăuzi şi-au găsut expresia prin mişcare intelectuală Gagauz Halkî („poporul găgăuz”), mişcare care şi-a găsit un context favorabil pentru desfăşurare în perestroika demarată în URSS în anii 1980. Treptat această mişcare începe să-şi construiască dimensiunea politică. Deciziile luate de liderii mişcării naţionaliste Mihail Kendighelean, Stepan Topal, Ivan Burgundji, Gheorghe Stomatov şi Leonid Dobrov au fost doar catalizatorul rezoluţiei din 1988 care cerea crearea unei regiuni autonome în sudul R.S.S.M. cu capitala la Comrat. Revendicările găgăuzilor s-au intensificat odată cu impunerea limbii române ca limbă de stat şi adoptarea alfabetului latin sub impulsul Marii Adunări Naţionale reunită în Piaţa Victoriei din Chişinău (în prezent Piaţa Marii Adunări Naţionale) de la 27 august 1989. Înlocuirea limbii ruse a fost privită cu îngrijorare de către găgăuzii supuşi şi ei rusificării în perioada sovietică. Găgăuzii au fost chiar mai „rapizi” în secesiune decât separatiştii din stânga Nistrului, proclamându-şi „republica” Gagauz – Yeri pe 19 august 1990, iar pe 28 octombrie, pentru a-şi legitima propriul statut, sunt organizate „alegeri” în raioanele Comrat, Ceadâr-Lunga şi Vulcăneşti. Până în 1994 Chişinăul a refuzat recunoaşterea oficială a autonomiei.
Prin Legea adoptată de Parlamentul Republicii Moldova privind statutul juridic special al Găgăuziei cu nr. 344-XIII din 23.12.94 se crează Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri). Fiind iniţial o autonomie culturală, prin această lege UTA Găgăuzia obţine atât statutul de unitate administrativ-teritorială şi de autonomie politico-administrativă. Cu toate că atât Convenţia – cadru european pentru protecţia minorităţilor naţionale cât şi Carta limbilor reionale sau minoritare nu stipulează nimic despre structuri administrativ-teritoriale sau autonomii regionale bazate pe criterii etnice, decizia Parlamentului asupra constituirii unei autonomii pe teritoriul Republicii Moldova s-a pliat, mai degrabă, conform unor presiuni exercitate la nivel politic de către principalii actori statali cu interese geopolitice în regiune precum ar fi: Federaţia Rusă şi Turcia.
