Profesorul universitar Alexandru Arseni, doctor habilitat în drept constituțional, fost președinte al Comisiei Drepturile Omului și Relații Naționale în primul Parlament al Republicii Moldova, autorul proiectului Declarației de Suveranitate, a afirmat că acest document a exprimat, de fapt, voința tuturor cetățenilor – de a fi suverani și stăpâni pe toate bunurile poporului.
„Să nu uităm de cântecul eroilor noștri martiri Doina și Ion Aldea-Teodorovici – „Suveranitate”, sub aspect folcloristico-sufletesc, dar noi, deputații, am găsit formula juridico-politică, juridico-etatică de exprimare a acestei suveranități. Am formulat din punct de vedere juridic și am dat forță de voință supremă a poporului, adică supremația voinței poporului pe teritoriul Republicii Moldova. Voința lui nu se împarte cu nimeni – nici cu o altă autoritate, nici din interior, nici exterior și independența atât pe plan intern, cât și pe cel extern a voinței poporului. Asta a semnificat din punct de vedere juridico-etatic și politic Declarația de Suveranitate. Poporul era în cadrul Uniunii Sovietice. Fiecare om era un element al sistemului politic de dictatură al unui partid comunist. Noi, însă, am făcut ca cetățenii Republicii Moldova să fie stăpâni la ei acasă din punct de vedere juridic, statal și politic”, a declarat autorul Declarației de Suveranitate pentru Moldpres.
Potrivit lui Alexandru Arseni, acest lucru și-a găsit dezvoltare în următoarele acte adoptate: decretul cu privire la puterea de stat, separarea puterilor, cetățenia ca fundament al existenței statului ș.a.
„Pornind de la Declarația Suveranității, poporul fiind deja suveran, adică stăpân la el acasă și deținătorul puterii, ne-a poruncit nouă, deputaților, să dăm aspectul juridic al Declarației de Independență. Astfel, Parlamentul a adoptat două documente fundamentale: Declarația de Independență a poporului suveran de sub imperiul sovietic și a culminat prin adoptarea Imnului „Deșteaptă-te, române!” în calitate de imn oficial. Aceste documente epocale au fost legiferate după ce noi în Parlament am adoptat actul respectiv, prin votul unanim al Marii Adunări Naționale, care este voința supremă și care nu se supune revizuirii. După aceea, am adoptat, în martie 1993, proiectul Constituției, care în 1994 a fost ciopârțită și adoptată de majoritatea parlamentară de atunci, antinațională și antidemocratică. Aceasta a deviat de la Declarația Suveranității, de la decretul cu privire la puterea de stat, de la Declarația de Independență, legitimată de mase prin votul unanim al delegaților oficiali, participanți la Marea Adunare Națională. A fost legitimată Declarația de Independență și Imnul „Deșteaptă-te, române!”, pe care Partidul Democrat Agrar și majoritatea parlamentară nu au avut dreptul să-l modifice, pentru că ei au mers împotriva voinței generale a poporului. Pe textul Declarației Suveranității sunt trei semnături: a Președintelui Parlamentului, Mircea Snegur (în septembrie l-am ales Președinte al R.M.), a prezentatorului Declarației, regretatul profesor Ion Borșevici și autorul proiectului, subsemnatul”, a mai adăugat Alexandru Arseni.
Declarația de Suveranitate a fost adoptată la 23 iunie 1990.