Secolul XXI e secolul comunicării, scopurile cele mai importante fiind crearea dialogurilor şi a colaborărilor, formând un păianjen relaţionist.
Foto: TineretSperanta
O iniţiativă în acest sens a fost lansată recent prin prima ediţie a simpozionului „Perspective de integrare în Uniunea Europeană a Republicii Moldova”, care a avut loc la Eforie Sud, din iniţiativa Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Bucureşti (“OSB”), cu sprijinul Guvernului României prin Departamentul Pentru Românii de Pretutindeni
Pentru început am analizat programul şi lista invitaţilor şi corelând aceste doua dimensiuni, rezultatul iniţiativei se aştepta a fi nu mai puţin decât unul grandios.
M-a bucurat iniţiativa unor tineri care, după cum declară, “..se implică activ în viaţa politică a celor două state româneşti”. Am urmărit cu interes ecoul acestui eveniment atât în presa, cât şi în rândurile tinerilor basarabeni veniţi la studii în România, care ar trebui sa fie beneficiarii direcţi ale unor acţiuni de acest fel.
Am observat o mediatizare destul de amplă în presă (Romanian Glogal News, Ziarul de Gardă, www.basarabeni.ro, www.dprp.gov.ro, www.sprevest.ro, www.tineribasarabeni.ro ), nu am observat însă, din păcate, vreo secţiune unde tinerii basarabeni dornici să participe la eveniment să-şi poată împărtăşi dorinţa. N-am înţeles nici cum şi nici conform căror criterii au fost aleşi tinerii participanţi la simpozion. M-am ambiţionat şi am căutat să-mi explic mie şi, probabil celor din jur, ce înseamnă sintagma “Liderii Organizaţiilor Studenţilor Basarabeni din România” din titlurile apărute în presă: “Liderii Organizaţiilor Studenţilor Basarabeni din România faţă în faţă cu factorii de decizie din România şi Basarabia”
Asa că am luat drept spaţiu de cercetare capitala României, Bucureşti, care este prezentă în societatea civilă prin intermendiul a 4 organizaţii ale studenţilor basarabeni : Organizaţia Studenţilor Basarabeni (OSB), Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti (LSBB), Asociaţia Studenţilor şi Elevilor din Bucureşti (ASEB), Uniunea Naţională a Tinerilor Basarabeni (UNTB).
Nu mă miră numărul destul de mare al organizaţiilor studenţilor basarabeni, m-ar mira mai mult dacă interesele tuturor studenţilor din capitală ar fi reprezentate de o singură organizaţie şi aş caracteriza această situaţie drept monopol. În cazul dat, cel puţin după mine, e o manifestare clară a democraţiei, relevată prin “multipartidism”. Dar spre uimirea mea la simpozion au fost invitaţi reprezentanţii unei singure organizaţii (a organizatorilor de altfel). Iar întrebarea adresată liderului OSB de catre Veaceslav Şeremet (lider ASEB), daca sunt sau nu invitaţi la simpozion a fost de-a dreptul ignorată. Iar la întrebarea Alinei Sclifos (lider LSBB) “De câte organizaţii va fi reprezentat Bucureştiul la simpozion?”, i s-a raspuns: “ De una, cea mai reprezentativă”, adică cea a organizatorilor, dupa cum se proclamă ei înşişi. Astfel a fost blocat accesul şi altor tineri lideri basarabeni din Bucureşti la simpozion. Acest fapt mi-a trezit primul semn de întrebare.
Cu aceste prime impresii aşteptam cum va decurge simpozionul. Spre marea mea uimire la simpozion nu s-au prezentat nici măcar un sfert din cei invitaţi.
O fi din cauza dezinteresului părţilor implicate în problema integrarii Republicii Moldova în UE, sau nedorinţa de colaboarare a celor două state româneşti în acest sens?
Sau o explicaţie mai pamântească, lipsa aptitudinilor organizatorice necesare pentru un eveniment de o asemenea anvergură, organizatorii asumându-şi o cruce mai mare decât puteau duce?
[ FAPT DIVERS: pentru cei 100 de participanţi ipotetici la simpozion a fost închiriat un hotel cu o capacitate maxima de cazare de 50 de persoane, o fi o presimiţire a organizatorilor sau doar o şmecherie de PR cu toată lista de invitaţi? ]
Astfel, ca cetăţean interesat de acest demers – căci de acces la simpozion nu se punea problema – ceea ce la început se anunţa a fi o iniţiativă de actualitate şi de interes major de ambele maluri ale Prutului, a căzut treptat în ridicolul bine-cunoscut.
Chiar dacă prezenţa la simpozion a fost modestă, o interacţiune între liderii politici de pe cele două mluri ş tinerii basarabeni prezenţi la eveniment, totuşi, a avut loc, aşa că am căutat rezulatele acestei interacţiuni care ar trebui să se manifeste coform regulilor de rigoare în organizarea unui simpozion printr-o rezoluţie, unde ar trebui să fie punctate problemele discutate, soluţiile propuse şi planurile pentru viitor.
Spre marea mea dezamăgire nu am gasit niciun document de acest gen, şi mă întreb care a fost rostul acestui simpozion, la ce rezultate s-au aşteptat organizatorii şi ce scopuri trebuiau sa atingă?
Nu m-am lăsat batut şi am căutat comentarii şi impresii post simpozion în presă, nu e de mirare că de această dată mass-media s-a implicat mult mai puţin, menţiuni au aparut pe a) www.dprp.gov.ro- care relatează activitatea secretarului de stat Eugen Tomac la simpozion, b)www.pl.md- care la fel relatează activitatea deputatului basarabean Ion Apostol.
Dar am gasit câteva analize/impresii despre simpozion pe blogurile şi site-urile participanţilor precum: Angela Grămadă şi Ludmila Gamurari, www.sprevest.ro, care au abordat simpozionul din perspectiva “bucătăriei interne”.
În ciuda tuturor eforturilor mele de a identifica o rezoluţie sau măcar un punct de vedere oficial, nicio concluzie oficială din partea organizatorilor nu s-a rătăcit în spaţiul public de informare.
Concluzia mea a rămas una sumbră, simpozionul a suferit un eşec, atât politic cât şi social, şi pentru prima dată m-am gândit la suma enormă de bani cheltuită de guvernul României (cu sprijinul căruia a avut loc evenimentul), şi care data viitoare sau va monitoriza mai bine organizarea unor astfel de evenimente ori mai bine ar investi în educaţia tinerei generaţii de români atât din România cât şi din afara graniţelor.
