Am avut aproape întotdeauna marele noroc să nu fiu o vizitatoare a spitalelor. Din când în când mai era câte o rudă sau vreun prieten „oaspete” pe holurile albe, mirosind a clor și a dezinfectant. Acum câțiva ani în spitalul raionul din Cantemir nu era apă curentă și pereții vopsiți până la jumătate cu vopsea albastră și cu var cu „sâneală” cum mai spun moldovenii, aducându-ți aminte de vremurile sovietice când pe holuri mai dăinuiau panourile informative de sănătate care ne învățau cum să ne spălăm corect mâinile sau cum să nu facem intoxicații alimentare, evitând fructele și legumele murdare. Tot în maternitatea din Cantemir, vizitând o rudă care născuse, am ascultat povești incredibile despre sala de operații unde cade tencuiala în capul bolnavului și a medicilor, iar în cantina spitalului noaptea, pe mesele de tablă aleargă șoareci și șobolani, făcând un zgomot infernal, încât pacienții din apropierea acesteia nu pot dormi. Știu, par a fi istorisiri născocite și nu le-am dat crezare în totalitate nici eu până când, printr-o întâmplare nefericită, acum câțiva ani, am petrecut o noapte în același spital unde, zăcând pe un pat cu arcurile rupte, n-am putut dormi un minut întreaga noapte din cauza zgomotolui provocat de șobolanii din cantină și de la mirosul insuportabil de la salteaua pe care trebuia să dorm. Tind să cred că situația nu s-a schimbat prea mult până în anul 2011 nici la Cantemir și nici în alte spitale din Republica Moldova. Chiar citeam în presa de la Chișinău că la Centrul Mamei și Copilului, nou-născuții dorm și în valize pentru că spitalul nu are suficiente pătucuri. De ce scriu totuși acest articol? Pentru că sunt indignată. Pentru că sistemul de sănătate, alături de învățământ, sunt sistemele sociale cel mai puțin finanțate de către stat.
Spitalele, școlile și grădinițele nu beneficiază de reparații, nu primesc fonduri suficiente pentru a funcționa normal. Să nu mai aduc în discuție salariile mizerabile ale profesorilor, medicilor, asistentelor medicale care din această cauză recurg la corupție și, credeți-mă, nu găsesc un motiv plauzibil să îi învinuiesc pentru faptul că adesea iau mită.
Fiecare dintre noi, cetățeni ai statului în care locuim, ne naștem la spital și ne petrecem în școală copilăria și adolescența. Ca să ajungi avocat, medic, economist, preot sau politician toți trebuie să învețe în școli și universități unde niciodată nu există suficienți profesori calificați pentru că majoritatea au plecat în Italia sau Spania la muncă, unde niciodată nu există cărți suficiente pentru că Ministerul alocă fonduri insuficiente pentru materialele didactice, în săli de clasă unde niciodată nu este suficient de cald iarna pentru că Guvernul nu găsește întotdeauna bani suficienți pentru a asigura aceste condiții minime. Și lista ar putea continua.
Mă indignează faptul că pentru învățământ și sănătate nu sunt niciodată bani, dar pentru monumente, parade militare inutile, pentru campanii de genul „Iubesc Moldova” sunt bani berechet. Îmi aduc aminte că un blogger, în ajunul zilei de 27 august era indignat că mulți basarabeni se întrebau care e utilitatea paradei militare de Ziua Independenței când
atâtea școli și orfelinate sunt în stare deplorabilă. Ei bine, bloggerul respectiv calculase că pentru parada respectivă fiecare cetățean ar fi contribuit cu 5 lei. Mă întreb totuși – dacă 5 lei nu e o sumă deloc mare pentru o paradă inutilă în care ne-am etalat armata ca păunii cozile lor
frumoase, de ce să nu fi fost alocată acea sumă pentru renovarea unei școli sau a unui spital? Nu, pentru așa ceva nu există bani, dar pentru fudulie la noi se găsește mereu.
Și dacă învățământul nostru e atât de precar de ce ne mai întrebăm oare din ce cauză cetățenii Republicii Moldova nu au cultura comunicării, de ce nu ne pasă de problemele limbii și ale identității? Dacă spitalele noastre au săli de operație în care plouă, maternități unde nu există apă curentă și medici cu salariii mizerabile de ce ne mai întrebăm cum de
aceștia iau bani pentru consultații și avem toate șansele să ieșim din spital mai bolnavi decât ne-am internat? Dacă avem politicieni incompetenți care, în loc să caute o soluție pentru a ieși din mocirla în care ne afundăm pe zi ce trece tot mai mult, se ceartă ca la ușa cortului și se bat pentru funcții și fotolii pompoase cum de ne mai întrebăm de ce jumătate din moldoveni trăiesc și muncesc peste hotare și nici nu au de gând să se întoarcă în Republica Moldova?
Autor: Lilia Cazacu pentru Info Prut
Foto: Adevarul.ro
