Teoretic vorbind, din punct de vedere geografic Rep. Moldova este o țară europeană. O ţară aproape de frontiera estică a Europei, un punct de pe harta lumii unde geopolitica capătă nuanțe puternice și aproape bizare. Practic vorbind, suntem foarte departe de Europa. Atât de departe încât nu-i de mirare că europenii adesea îi întreabă pe moldovenii aflați la muncă în Italia sau Spania dacă acasă, în Rep. Moldova, au curent electric, televizor sau frigider. Acum doi ani, fiind în Franța într-un stagiu, o studentă de la universitate m-a întrebat dacă la noi este apă curentă și avem wc în case pentru că văzuse un reportaj cu vreo 5 ani în urmă în care erau prezentate în toată splendoarea veceurile de la țară și veceurile publice execrabile din Chișinău… Întrebarea m-a pus într-o încurcătură zdravănă pentru că într-adevăr… încă nu avem apă curentă în toate orășelele din țară, darămite la sate…
Mă uit cu durere la situaţia politică instabilă a țării, la problemele cu Transnistria, la sărăcia care lasă familii schilodite, la incultura noastră și sunt foarte conștientă că nu vom ajunge degrabă în rândul țărilor normal dezvoltate. Ceea ce mă doare însă cel mai tare este atitudinea oamenilor, nepăsarea lor, statutul de victime pe care ni-l asumăm fără să avem dorința de a evolua, de a ne schimba viețile. Și ca să nu-i bag pe toți în aceeași oală… majoritatea moldovenilor suferă de cele înșiruite mai sus. Și nu spun că în alte țări nu există sărăcie, că în Franța sau în Spania sunt doar oameni educați, învățați pentru că știți și voi – pădure fără uscături nu există. Dar la noi, în Rep. Moldova uscăturile sunt predominante, iar mlădițele tinere, verzi, sunt din ce în ce mai umbrite de crengile uscate.
Mai mult decât starea proastă a drumurilor de la noi, decât clădirile vechi, decât lipsa apei curente, mă doare și mă înspăimântă mentalitatea oamenilor, atitudinea lor față de semenii lor, față de natură, față de ei înșiși. Dacă am avea ceva mai multă cultură și n-am mai
scuipa pe străzi, n-am mai face grătare prin păduri și pe malurile râurilor, lăsând un adevărat dezastru ecologic după noi, nu ne-am mai îmbrânci în transportul public și nu ne-am certa ca la ușa cortului de la două pahare de vin în plus – cu siguranță și străzile noastre ar fi mai
curate, am avea mai mult respect unul față de altul și din partea strănilor, ne-am iubi mai mult vatra strămoșească, limba, identitatea.
Atâta timp cât moldoveanul lucrează în Italia sau la Moscova și cu banii câștigați își ridică ditamai casa cu două etaje, își cumpără geacă de piele și își dichisește casa cu cele mai scumpe covoare, mobilă sau perdele, dar nu se gândește la modestie, la strictul necesar și la educația copiilor, va fi tot timpul sărac și prost, din păcate. Suntem departe, departe de Europa, chiar dacă, din 2007 frontiera Uniunii Europene s-a mutat la Prut…
Autor: Lilia Cazacu pentru Info Prut
Imagine: Blogosfera.md
