Noul Parlament de la Chișinău ar trebui să adopte o lege cu privire la teritoriul R. Moldova ocupat de Rusia, așa cum a procedat Parlamentul georgian în 2008 cu privire la Abhazia. De această părere este istoricul Mihai Gribincea, fost ambasador al R. Moldova la București, care a precizat însă că pentru început ar trebui să folosim adecvat termenul de teritoriu ocupat de Rusia pentru regiunea transnistreană.
Potrivit sursei, dacă recunoaștem adevărul că trupele ruse dislocate pe teritoriul Moldovei sunt trupe de ocupație într-o cu totul altă lumină apare şi teritoriul pe care sunt dislocate aceste trupe – Transnistria.
„Dacă trupele ruse de acolo au statut de trupe de ocupație, este incorect să continuăm să numim Transnistria drept „regiune separatistă”. Termenul corect ar fi regiune ocupată, sau teritoriu ocupat de Rusia. Cu atât mai mult că, pe lângă pretinsele trupe ruse de pacificare, în regiune se mai află fără acordul expres al statului gazdă (Republica Moldova), aşa cum prevede practica internţională şi trupele Grupului Operativ de Trupe Ruse, care pretind a apăra depozitele fostei Armate a 14 a.
Pentru început să folosim adecvat termenul de teritoriu ocupat de Rusia pentru Transnistria, iar apoi să solicităm ca noul parlament să adopte și o Lege cu privire la teritoriul ocupat de Rusia, așa cum a procedat parlamentul georgian în octombrie 2008 cu privire la Abhazia. În plus, pentru a arăta că Guvernul este serios în abordarea sa cu privire la retragerea trupelor ruse, acesta ar trebui să solicite Rusiei și despăgubiri pentru ocuparea ilegală a Transnistriei. Pagubele aduse Moldovei de ocupația rusă a Transnistriei timp de 30 de ani depășesc de câteva ori datoriile pretinsei „RMN” către Gazprom”, a explicat Mihai Gribincea.
Totodată, editorul lucrării „Trupele ruse de ocupație în Republica Moldova, Culegere de documente și materiale” a atras atenția că de fiecare dată când Chișinăul reiterează necesitatea retragerii trupelor ruse de ocupație din Transnistria la Moscova și Tiraspol se aud unele voci care spun că numărul „pacificatorilor” nu trebuie redus, ci dimpotrivă – trebuie sporit până la 6 batalioane, așa cum prevede Protocolul nr. 1 al CUC, din 28 iulie 1992, prin care au fost introduse în Zona de securitate pretinșii pacificatori.
„Pentru a contracara din fașă asemenea idei năstrușnice, Guvernul Moldovei ar trebui să anunțe foarte clar „partenerii” ruși și comunitatea internațională că orice discuții despre sporirea numărului „pacificatorilor” ruși în Transnistria va conduce la denunțarea Acordului „Cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova” semnat de preşedinţii M. Snegur şi B. Elţin la 21 iulie 1992. Conform articolului 8, acţiunea acestui Acord poate fi suspendată „prin acordul comun al părţilor sau în cazul în care una din părţile contractante o denunţă, fapt care implică încetarea activităţii Comisiei de control şi a contingentelor militare afectate acesteia” , a subliniat istoricul.
Mihai Gribincea a menționat că s-a pronunțat cu mai multe ocazii în favoarea denunțării Acordului Snegur-Elțin considerând acest pas drept calea cea mai eficientă pentru Moldova de a-şi elibera teritoriul naţional de trupele ruse de ocupaţie. „Denunţarea ar acorda trupelor ruseşti din regiune statutul legal pe care acestea îl au în realitate – de trupe de ocupaţie și Rusia nu ar mai putea pretinde că-și păstrează legal trupele în Transnistria. În al doilea rând, denunţarea Acordului ar deschide perspectiva schimbării formatului operaţiunii actuale de „pacificare” din Transnistria sau transformării ei într-o operațiune de poliție civilă.
Necesitatea denunţării acordului Snegur-Elţin este importantă şi din cauză că Rusia, vorbind despre trupele sale din Transnistria, în mod intenţionat nu mai face o diferenţiere între aşa-numitele „trupe de pacificare” şi trupele din Grupul Operativ de Trupe Ruse din Transnistria (GOTR). Opinia publică din Moldova şi cea internaţională este astfel dezinformată precum că nu doar „trupele de pacificare” dar şi cele din GOTR s-ar afla cu acordul Guvernului RM în Transnistria”, a mai remarcat istoricul într-o analiză complexă care poate fi citită integral aici