Istoria a fost cruntă cu ei, dar curajul le este apreciat şi astăzi. În cimitirul de la Mahala, din regiunea Cernăuţi, oamenii au aprins focul memoriei pentru sutele de oameni căzuţi pe malul Prutului în timp ce încercau să fugă în România de ororile sovieticilor. Se întâmpla acum 80 de ani, scrie TVR Moldova.
Aşa sunt comemoraţi an de an sute de tineri care au fost omorâţi în încercarea lor disperată de a fugi de sub ocupaţia sovietică. Unii dintre ei au fost înmormântaţi în cimitirul din Mahala, Cernăuţi. Se întâmpla în lunile ianuarie şi februarie ale anului 1941. La venirea ruşilor în ţinut, vâzând ororile arestărilor şi deportărilor orchestrate de sovietici, sute de tineri din localităţile din Cernăuţi au încercat să fugă în România. Însă cei mai mulţi dintre ei nu au ajuns decât până pe malul Prutului, unde au fost seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici. Doar 57 au reuşit să treacă Prutul.
„Spre dimineaţă, grănicerii au mers în satul vecin Lunca, au mânat lumea cu forţa să strângă cadavrele, mulţi morţi, mulţi răniţi, toţi au fost aruncaţi în 4 gropi commune. Mai târziu, în 1941, când se întoarce puterea, autorităţile române, au fost încercări să găsească aceste gropi, dar nu a fost găsită decât una singură. Au fost aduse creştineşte la biserică la Mahala şi îngropaţi cu slujbă, preoţi, mare jale pe aleea eroilor”, spune profesoara de istorie din Mahala, Ana Gostiuc.
Iar istoria nu moare nici în amintirile localnicilor.
„S-au pornit la drum, s-au pornit nu cu arme, cu automate, topoare sau alte unelte aducătoare de moarte, s-au pornit cu trăistuţa după cap, cu o bucăţică de mămăligă şi slănină ca să aibă cu ce se întări trupeşte la drum”, povestește Dumitru.
Nici gerul şi nici pandemia din acest an nu i-a împiedicat pe localnici şi pe oficiali să-şi comemoreze înaintaşii aşa cum se cuvine.
„Mă bucur când văd comunitatea istorică românească cum îşi respectă înaintaşii şi cum îi pomeneşte şi ţine la ei. Este istoria noastră, chiar dacă nu întotdeauna este plăcută”, a declarat consulul României la Cernăuți, Dan Constantin.
În anul 1941, în noaptea de 6 spre 7 februarie se scria un episod cumplit din drama românilor bucovineni. Sute de ţărani au încercat să treacă Prutul pentru a ajunge în România. Când s-au apropiat de noua graniţă, majoritatea dintre ei au fost uciși de mitralierele grănicerilor sovietici şi aruncaţi în gropi comune. Doar 57 dintre ei au reuşit să scape, alţi 44 au fost prinşi de trupele sovietice, iar 23 au fost condamnaţi la moarte, ceilalţi fiind condamnaţi la diferite pedepse cu închisoarea şi trimişi în Siberia.
Masacrul din Lunca Prutului (Ţinutul Herţa), din noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, este una din paginile negre ale istoriei neamului românesc. Acest masacru este considerat una dintre cele mai cumplite atrocităţi comise de soldaţii sovietici împotriva românilor care doreau să evadeze din Uniunea Sovietică în România. Masacrul din Lunca Prutului nu a fost însă decât un episod din drama românilor bucovineni, asta deoarece mii dintre ei au fost ucişi, câteva luni mai târziu, în alt masacru, cel de la Fântâna Albă, când au fost ucişi aproape 4.000 de români bucovineni.
