Investigație semnată de: Cornelia Cozonac, Viorica Manole, Alina Moldoveanu, Centrul de Investigații Jurnalistice
Sanatoriile moldoveneşti din Ucraina încă nerecunocute
Cele mai multe sanatorii şi baze de odihnă şi întremare de pe litoralul ucrainesc al Mării Negre gestionate cândva de Sindicate se află în staţiunea Sergheevca din regiunea Odesa. Staţiunea a fost construită în proporţie de 80 la sută cu investiţii ale întreprinderilor şi cu mâinile muncitorilor din Moldova.
Astăzi Sergheevca arată ca după război. Zeci de construcţii nefinalizate au încremenit în pesajul pustiit al staţiunii. Clădirile celor câteva sanatorii înşirate pe litoral şi blocurile de locuit înnegrite de vreme îţi readuc în memorie perioada sovietică. Denumirile sanatoriilor: “Patria”, “Plai”, “Serghei Lazo” “Speranţa”, “Orizont” sau cafeneaua “Trandafir” scrise cu litere chirilice pe frontispiciul clădirilor amintesc de timpurile de odinioară când orăşelul era populat aproape anul împrejur de moldovenii veniţi la odihnă şi întremare. Până şi bazarul din Sergheevca mai păstrează denumirea de Besarabschii rânoc.
Cele mai mari sanatorii din Sergheevca au fost gestionate de Sindicate şi după destrămarea Uniunii Sovietice. 7 sanatorii şi complexe turistice au fost încluse în Holdingului “Moldsindbalneotur” printro decizie a FNSM în anul 1992. Autorităţile ucrainene însă nu au recunoscut dreptul sindicatelor moldoveneşti asupra lor, astfel că statutul juridic al acestor proprietăţi continuă să fie încert. Dacă autorităţile statale, care au creat mai multe comisii guvernamentale pentru negocieri cu Ucraina, au reuşit să obţină recunoaşterea unor obiective, în cazul proprietăţilor sindicatelor, lucrurile bat pasul pe loc. “Fondul proprietăţi de stat al Ucrainei nu recunoaşte dreptul nostru de proprietate, argumentând că tot ce a fost pe teritoriul URSS, chiar dacă a aparţinut cândva din punct de vedere al surselor investite republicilor unionale, acest patrimoniu se consideră al Ucrainei”, spune vicepreşedintele Confederaţiei naţionale a Sindicatelor, Mihail Hâncu. „Din 1992 şi până acum suntem în procese de judecată cu partea ucraineană”, precizează el. Totuşi unii foşti lideri sindicali susţin că Sindicatele nu au făcut suficiente eforturi pentru a legaliza sanatoriile de pe litoralul ucrainesc. „Sindicatele nu au vrut să meargă împreună cu reprezentanţii Guvernului la negocieri şi astfel proprietăţile ar fi fost recunoscute mai uşor. Ei nu au mers pentru că nu puteau dovedi că acestea aparţineau Sindicatelor, pentru că majoritatea lor au fost construite din fonduri publice, alocări de la diferite întreprinderi, ministere, colective de muncă şi nicidecum din cotizaţii sindicale”, susţine Vasile Goţonoagă, care până acum doi ani a exercitat funcţia de inginer-şef al Holdingului „Moldsindbalneotur”.
„Moldova ne-a trădat şi ne-a vândut”, spune un fost conducător al unui sanatoriu din Sergheevca. Deşi au refuzat să facă declaraţii oficiale, unii medici ne-au spus că Moldova a vândut unele sanatorii şi a lăsat de izbelişte colectivele. Oamenii care s-au stabilit cu traiul acolo pe timpul când staţiunea înflorea şi activa practic anul împrejur, acum, că au familii, nu mai pot reveni în Moldova. Unii au rămas fără locuri de muncă, pentru că sanatoriile funcţionează doar câteva luni pe an – din mai până în octombrie, în cel mai bun caz. Iar Sergheevca nu oferă alte posibilităţi de angajare.
SRL – uri 50 la 50 şi cedări unilaterale
La sfărşitul anilor 90, liderii Confederaţiei Sindicatelor au considerat că soluţia pentru patrimoniul moldovenesc din ţara vecină ar fi crearea întreprinderilor mixte moldo-ucrainene cu un capital de 50 la 50. Aceste mişcări însă nu au făcut decât să dea apă la moara părţii ucraineşti, care şi-a sporit activele prin metode nu întotdeauna legale şi, practic, a preluat gestionarea sanatoriilor.
Dacă în cazul sanatoriilor şi bazelor de odihnă, se mai duc uneori tratative, construcţiile nefinalizate au fost trecute, printro hotărâre din 27 octombrie 1999 a Cabinetului de Ministri al Ucrainei, în proprietatea autorităţilor locale pe teritoriul cărora se aflau. La Sergheevca, Sindicatele aveau printre construcţiile nefinalizate o policlinică, o casă de cultură, o bază de depozitare care urma să deservească toate obiectivele sindicatelor din regiune şi un bloc de locuit cu 63 de apartamente. Toate construite în proporţie de 50-70 la sută.
În august 2000, administraţia locală din Sergheevca a trecut în proprietatea sa şi obiectivele care funcţionau: sanatoriile “Patria”, “Serghei Lazo”, “Plai”, “Speranţa”, “Orizont”, “Zolotaia Niva” şi complexul hotelier “Iujnii”. Aceasta le-a permis să dea în arendă majoritatea sanatorilor, iar o parte din imobile – să le vândă chiar. Oleg Budza afirmă că hotărârea arbitrară a administraţiei locale Sergheevca a fost anulată, iar darea în arendă a sanatoriilor moldoveneşti s-a făcut cu procură de la CNSM. La faţa locului lucrurile însă arată altfel. Sanatoriile moldoveneşti sunt date în arendă unor firme de către administraţia locală, majoritatea până în 2014 şi în niciun document nu este menţionată CNSM. Sanatoriul “Patria”, de exemplu, evaluat în 2007 de către o companie de audit locală la suma de 3,4 mln dolari, este dat în arendă din 2004 pe un termen de 10 ani Companiei ucraineşti “Pivdeni-curort-service” (Document), la fel ca şi sanatoriul “Orizont”.
„Speranţa” a spulberat şi ultimele speranţe
O încercare nereuşită a Sindicatelor de a vinde câte ceva din proprietăţile de pe litoral a fost în cazul Sanatoriului pentru copii „Speranţa”, construit în 1986, cu o capacitate de 300 de locuri. Renumit pentru baza de tratament şi întremare pe care o avea, sanatoriul activa fără întreruprere şi, după cum spun medicii care au lucrat acolo, era profitabil. Acum câţiva ani, Sindicatele au decis să-l vândă. Colectivul s-a destrămat. Tranzacţia însă nu a mers, întrucât procurorii ucraineni au solicitat rezilierea contractului. Preşedintele CNSM, Oleg Budza,spune că, de fapt s-a vândut întreprinderea care gestiona sanatoriul, adică SRL-ul „Speranţa” sau, mai bine zis, cota parte de 75 la sută pe care o aveau Sindicatele, care era de 11 mii de grivne (17 mii de lei). „A venit procuratura din Ucraina şi ne-a întrebat – cum aţi vândut patrimoniul, de exemplu, „Speranţa”. Dar nu s-a vândut patrimoniul. Era SRL 75 la 25. Şi noi am vrut măcar cât de cât să scoatem problema aceasta, am vândut 75 de procente pentru o sumă destul de bună, care urma să fie achitată Moldovei. Ei nu au achitat. Noi am reziliat contracul şi acum practic stă pe linia zero, nici nu e vândut, nici…” ne-a declarat Oleg Budza. (foto ). Vândut sau nu, sanatoriul „Speranţa” nici nu mai figurează acum printre obiectivele pentru care mai luptă acum Sindicatele. Între timp autorităţile din Ucraina au mai vândut şi din proprietăţile care aparţineau sanatoriilor, între care 5 blocuri cu câte 2 nivele ale sanatoriului „Zolotaia Niva” şi 11 blocuri a câte 2 şi 3 nivele din kampingul „Iujnii”.
În litigii şi în paragină
Clădirea hotelului cu 16 etaje „Iujnaia” a fost gajată şi ulterior pierdută pentru datoriile Consiliului local la energie electrică. Sindicatele, care nu prea au depus efort să păstreze hotelul, au angajat o firmă ucraineană care să-l revendice în instanţă. Procesul durează mai mult de şase ani şi nu se vede capătul, iar clădirera, aflată în litigiu, stă pustie şi împărăginită. Prejudiciul cauzat Holdingului “Moldsindbalneotur” ca urmare a tranzacţiilor făcute unilateral de partea ucraineană a fost estimat la 5,7 mln de grivne (14 mln de lei), se remarcă întro notă informativă a holdingului trimisă în 2003 Departamentului Privatizării al R.Moldova. (Document).
Cine şi cum a investit
Dovadă a faptului că sanatoriile şi bazele de odihnă moldoveneşti din staţiunea Sergheevca au fost ridicate cu investiţiii din Moldova servesc mai multe documente, care arată lista instituţiilor şi contribuţiile în bani. De exemplu, cel mai mare sanatoriu, „Zolotaia Niva”, construit în anii 1965-1972, cu o capacitate de 510 locuri, având săli de tratament şi agrement, bazin, cinematograf, a fost ridicat din contribuţiile a 120 de întreprinderi, ministere, colective de muncă din fosta republică moldovenească. Printre acestea se numără Uzina de pompe “Moldhidromaşina”, Uzina de fizică aplicată a AŞM, Uniunea Compozitorilor din Moldova, Fabrica “Zorile”, “Moldova film”, Uzina “Signal”, Uzina de tractoare, Combinatul de panificatie din Bălţi, Fabrica de covoare din Orhei, combinatele de carne din Bender şi Chişnău, sovvhozurile “Călaraşi”şi “Prutul sovietic” din Vulcăneşti, Combinatul de vinuri si coniacuri din Bălţi, Fabrica “Ionel” şi altele. (Document).
La Sanatoriul pentru copii “Speranţa” investiţiile au venit de la Societatea orbilor din Moldova, “Moldglavenergo”, “Agromaşina”, “Chişinău electromaş”, ministerele Finanţelor, Învăţământului, Economiei, Uzina “Etalon”, Combinatul de Tutun din Chişinău, Combinatul de blănuri din Bălţi, Televiziunea de Stat, Concernul “Moldova film” – în total 31 de instituţii şi întreprinderi. (Document)
Sanatoriul “Orizont” – o clădire impunătoare cu 9 etaje, construit după un proiect individual al Institutului “Ukrkurortproiekt” în anii 1986-1991, are o capacitate de 500 de locuri. În costrucţia sanatoriului au investit 44 de întreprinderi şi instituţii, între care Camera de Comerţ şi Industrie, Societatea Surzilor, Fabrica de Tricotaje din Bălţi, ministerele Economiei, Finanţelor, Construcţiei localtive, Fondul Teatral, Fabrica de încălţăminte “Floare” din Bender, Uzina metalurgică de la Râbniţa, Asociaţia pescarilor “Prut” şi altele.
Contracte tot mai puţine din Moldova
Staţiunile balneare de pe malul Mării Negre din Sergheevka funcţionează la capacităţi reduse. Din an în an este tot mai greu să obţinem contracte din Moldova, spune Sergiu Movilă, medicul şef al sanatoriului „Serghei Lazo” din Sergheevca: „Participăm la concursurile organizate de Casa Naţională de Asigurări Sociale de la Chişinău, însă foile sunt mai scumpe pentru că în Ucraina se plăteşte şi TVA. Cele mai multe contracte vin din Ucraina şi Belarusi”, spune Sergiu Movilă.
Totuşi, moldovenii dau preferinţă staţiunilor din Ucraina mai mult din tradiţie, dar şi pentru că sunt destinaţii relativ ieftine şi pe potriva veniturilor majorităţii salariaţilor. Cei mai mulţi moldoveni, pe care i-am întâlnit la staţiunile din Sergheevca, au ajuns acolo pe cont propriu.
La Sergheevca, din tradiţie
Lilia Istrati din Criuleni, deşi a lucrat 30 de ani, acum, când are nevoie, nu a putut obţine un bilet de tratament finanţat parţial de sindicate. La Sergheevca a ajuns împreună cu soţul pentru 10 zile să-şi întremeze sănătatea, gratie celor doi feciori care le-au plătit biletele de tratament. „Trebuie să stai la rând cel puţin trei ani. Daca ai lucrat 35 de ani şi ai stagiu de muncă ţi se dă o foaie de odihnă, dacă ai mai puţin, nu ţi se dă deloc. Feciorii au văzut că nu-i chip şi ne-au plătit ei biletele. Noi nu avem posibilitate, eu am o pensie de 535 lei, iar soţul – de 800 de lei”.
Nici salariaţilor nu le vine mai uşor când ajung să aibă nevoie de refacerea sănătăţii, şubrezită, de cele mai multe ori, la locul de muncă. Soţii Grigore şi Eudochia Spoială din Nisporeni, pe care i-am întâlnit la aceeaşi staţiune balneară, adună banii şi, odată în patru ani, vin la tratament. Deşi cunosc prea bine că ar avea dreptul să obţină bilete de tratament de la locul de muncă, ei nu pun nicio speranţă în ceea ce li se cuvine: „Acum, când avem nevoie mai tare de tratament, nu putem obţine foi la sanatorii. Plătim lunar cotizaţia la sindicate, şi ne aşteptăm măcar o dată la trei nai să primim vreo foaie de tratament. Dar din păcate, nimic. Strângem şi noi bănuţ cu bănuţ măcar să ne tratăm măcar puţin”, povestesc soţii Spoială.
Proprietăţile Moldovei în Ucraina
Republica Moldova revendică dreptul asupra a peste 150 de obiective, în particular sanatorii, case de odihnă, complexe hoteliere, fabrici de vinuri, alte proprietăţi, amplasate pe teritoriul ucrainean încă în perioada sovietică, între care şi cele şapte sanatorii ale Sindicatelor. Până acum Ucraina a recunoscut dreptul de proprietate al Moldovei asupra a 47 de obiective. Totuşi negocierile privind reglementarea raporturilor de proprietate au intrat în impas în 2006. Discuţiile au fost reluate în mai 2011, însă tărăgănarea ratificării protocolului între guvernele celor două ţări privind modificarea Acordului interguvernamental cu privire la recunoaşterea reciprocă a drepturilor şi reglementarea raporturilor de proprietate, semnat la 1 februarie 2010, împiedică avansarea negocierilor. La 29 iulie Parlamentul Moldovei a ratificat acest document. Urmează să-l artifice şi Rada Ucrainei. Oficialii moldoveni îşi pun speranţa că intrarea în vigoare a Protocolului va crea premize pentru recunoaşterea de către Ucraina a obiectivelor, proprietate a Republicii Moldova. Acordul interguvernamental a fost semnat la 11 august 1994, însă a fost ratificat de Rada Supremă abia în iunie 2001. Autorităţile se arată optimiste şi cred că există premise reale pentru reluarea negocierilor. Aceeaşi stare de spirit domnea şi acum doi ani, dar lucrurile s-au schimbat prea puţin de atunci.
Investigaţia a fost realizată cu suportul financiar al Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP.
- Documente care arată că proprietatea sindicală s-a format din bani publici, ai colectivelor de muncă şi mai puţin din contribuţii sindicale Imagine I Imagine II
- Cine şi cu cat a contribuit la constructia sanatoriului Serghei Lazo Imagine I
- Contractul de arendă a sanatoriului “Patria” Imagine I Imagine II Imagine III
Mai mult imagini pe WWW.INVESTIGATII.MD
