Prezența ilegală a armatei ruse este cea mai gravă amenințare pentru securitatea națională și chiar pentru existența R. Moldova. Declarația a fost făcută de Iurie Reniță, parlamentar de la Chișinău, care a vorbit despre diferența dintre așa-numitele „forțe rusești de menținere a păcii” și prezența absolut ilegală pe teritoriul R. Moldova a Grupului Operativ de Trupe Rusești.
Potrivit sursei, ofensiva diplomatică a Kremlinului împotriva R. Moldova devine și mai agresivă, atunci când Chișinăul abordează în mod legitim retragerea trupelor ruse de pe teritoriul acestui stat.
„De fiecare dată diplomația de sorginte imperială a lui Putin pune în aplicare artileria grea pentru a manipula și dezinforma cetățenii Rusiei, Republicii Moldova, dar, mai ales, comunitatea internațională, care nu cunoaște suficient de bine realitățile la subiectul în chestiune. E cazul clasic și cu așa-numitele „forțe rusești de pacificare” din Transnistria. Se mizează în continuare pe minciună, pe retorică agresivă, dar și pe persoanele docile de la noi (din păcate, foarte multe încă!), care fac parte din coloana a cincea a Moscovei, aflate la putere în toate instituțiile statului. Prezența ilegală a armatei ruse, în flagrantă contradicție cu prevederile constituționale, este cea mai serioasă amenințare pentru securitatea națională și chiar pentru existența statului nostru. Doar că această amenințare este considerată de către autoritățile de la Kremlin ca „factor de stabilitate ce menține pacea și securitatea în regiune””, a subliniat Iurie Reniță.
În context, sursa a explicat că, cele două categorii de trupe rusești de pe teritoriul R. Moldova, adică „forțe rusești de pacificare” și Grupul Operativ al Trupelor Ruse sunt elemente distincte și se deosebesc radical între ele, conform documentelor oficiale. „Dacă în primul caz vorbim despre așa-numitele „trupe rusești de pacificare”, apoi acestea au o acoperire juridică, activitatea lor fiind stipulată în „Convenţia cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, semnată pe 21 iulie 1992, la Moscova, de către preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin şi preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur. Acordul prevede încetarea imediată a focului, crearea unei „zone de securitate”, constituirea unor forţe de menţinere a păcii din militari ai Rusiei, Republicii Moldova şi regiunii separatiste transnistrene. Ulterior, pentru soluţionarea conflictului a fost constituit un mecanism de negocieri în formatul „5+2”, din care, în calitate de mediatori şi observatori, fac parte Federaţia Rusă, Ucraina, OSCE, SUA şi UE, plus reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului, care au statut de „părţi”. Acest mecanism a devenit unul ineficient pe parcursul mai multor ani, de aceea sunt necesare acțiuni concrete care să-l revigoreze (dacă mai există vreo posibilitate!), inclusiv necesitatea transformării așa-numitei „forțe de menținere a păcii” într-o misiune civilă internațională sub egida OSCE după modelul Croației și al Bosniei și Hertogovina.
Când ne referim la GOTR, atunci acesta se află absolut ilegal pe teritoriul nostru și nu există niciun document moldo-rus sau internațional care să permită prezența lui în Republica Moldova. Oricât de mult s-ar strădui diplomația rusească să justifice aflarea GOTR-ului pe teritoriul nostru sub pretextul misiunii de „pacificare”, prezența acestui contingent (moștenitorul Armatei a 14-cea ruse, care a declanșat războiul ruso-moldovenesc pe Nistru în 1992) nu are nicio acoperire juridică. Cauza principală a războiului ruso-moldovenesc din 1992 a constituit-o frica Kremlinului ca Republica Moldova să-și decidă de una singură soarta ei de mai departe ca stat suveran și independent. Astfel, în anul 2002, într-o conferinţă de presă susţinută la Chişinău, fostul preşedinte al Dumei de Stat a Rusiei, Ghennadii Selezniov, a recunoscut deschis că „Rusia a fost nevoită să declanşeze războiul din Transnistria ca să oprească unirea Moldovei cu România”, a precizat parlamentarul de la Chișinău.
El a mai amintit că de asemenea, summit-ul OSCE de la Istanbul, din 22 noiembrie 1999, a obligat Federaţia Rusă să-și evacueze până la 1 ianuarie 2003 forțele sale militare și armamentul (adică GOTR). În acest sens, a mai subliniat sursa, un alt document de referință internațională este Rezoluția Adunării Generale a ONU din 2018 privind retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova.
„Așadar, atât Republica Moldova, cât și comunitatea internațională au recunoscut caracterul ilegal și anticonstituțional al prezenței forțelor militare rusești pe teritoriul nostru (GOTR). Cu toate acestea, propagandă manipulatoare și mincinoasă, pusă în aplicare de diplomația de la Moscova, se străduie să „blagoslovească” caracterul „pacificator” al GOTR, fapt ce contravine flagrant documentelor internaționale evocate mai sus. Este dreptul nostru suveran să insistăm în permanență pe plan bilateral și internațional ca trupele rusești de ocupație să fie retrase de pe teritoriul nostru. Oricâte amenințări în adresa țării noastre am invoca, niciuna nu este atât de periculoasă ca prezența ilegală a trupelor rusești. Nu există niciun temei juridic și politic să ne resemnăm și să acceptăm atitudinea defensivă când e vorba de retragerea trupelor rusești de pe teritoriul nostru, chiar dacă diplomația rusă va pune din nou în aplicare retorica sa agresivă și manipulatorie, chiar dacă unii „experți în războaie civile” și în „stoparea vărsărilor de sânge pe Nistru” de la noi își doresc și susțin activ acest model rusesc de „politică externă echilibrată”. a mai punctat Iurie Reniță.
Astfel, parlamentarul de la Chișinău a concluzionat că doar o politică externă activă, consecvență, coerentă, previzibilă și în interesul național, după modelul Țărilor Baltice, va ajuta R. Moldova să devină cu adevărat un stat european suveran, independent și teritorial integru.
