Nu putem admite continuarea situației de șantaj din partea Tiraspolului, la care participă, prin inacțiune, și reprezentanții OSCE. De această părere este deputatul Chiril Moțpan, membrul Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova, care a vorbit despre situația din regiunea transnistreană.
„Astăzi, 2 martie, e o zi a tristeții pentru mulți dintre noi. Nici măcar nu există un nume general acceptat pentru ceea ce a început la 2 martie 1992. Conflictul de pe Nistru? Războiul de la Nistru? Războiul din Transnistria? Războiul moldo-rus? În atâtea feluri este numit de cei care încearcă să nu rănească sensibilități. Unii i-au zis și război civil, alții îl consideră război purtat între două state care nu și-au declarat oficial război… Fapt e că au murit oameni. Au fost torturați oameni. Continuă să fie umiliți oameni. Cetățeni ai Republicii Moldova. Între regiunea separatistă numită rmn și Republica Moldova nu s-a stabilit nici până azi o înțelegere: distanța continuă, umilirea continuă, protestele reciproce continuă, pretențiile reciproce, unele justificate, altele mai puțin, continuă”, a menționat parlamentarul de la Chișinău.
Potrivit acestuia, astăzi ar trebui să se vorbească despre oamenii care au avut de suferit de pe urma conflictului și despre cei care au decis să se jertfească în numele valorilor unui stat nou apărut, Republica Moldova, recunoscut internațional în anumite limite pe care, în fond, nu și le-a controlat complet niciodată.
„Dar există un lucru pe care nu pot să-mi permit să nu-l spun, inclusiv în calitatea mea de membru al Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova. Primesc din diferite surse informații cu privire la activitatea misiunii OSCE, în care ne-am pus, ani în șir, atâtea speranțe. OSCE a fost invitată aici pentru a media între reprezentanții structurilor de pe cele două maluri. Ani în șir, am sperat că această structură va fi un garant al comunicării funcționale și civilizate între Chișinău și Tiraspol. Dar semnalele de alarmă trase în ultimul timp, ultimul dintre care a fost vizita recentă a doamnei Ann Linde, ne fac să fim din ce în ce mai sceptici și rezervați cu privire la rolul constructiv pe care îl are în prezent misiunea OSCE în Republica Moldova. Se vorbește mult despre echidistanță – dar am văzut că există și echidistanță problematic înțeleasă. Mai curând ca evitare de a spune pe nume situațiilor dificile sau de a face ceva concret pentru rezolvarea lor, din diferite motive, probabil și din cauza implicării Federației Ruse, care contribuie substanțial la bugetul OSCE și are un interes direct, pe care nu și-l ascunde, față de regiunea transnistreană”, a remarcat Chiril Moțpan.
Parlamentarul a subliniat că nu se mai poate admite continuarea situației de șantaj din partea Tiraspolului, la care participă, prin inacțiune, și reprezentanții OSCE. „Nu-i bănuiesc de rea-voință. Înțeleg că sunt și dânșii enervați și decepționați de tergiversări, acuzații, ascunderi după deget, încălcări flagrante ale legislației. De asemenea, știu că la oficiul central OSCE situația misiunii din Republica Moldova a fost discutată în repetate rânduri și au fost ridicate anumite semne de întrebare”, a mai adăugat Moțpan.
În context, sursa a precizat că este nevoie de dialog, poate chiar în cadrul Consiliului Suprem de Securitate, „în care să ne înțelegem cu privire la așteptările, posibilitățile și angajamentele fiecăreia dintre părți”. „Un dialog deschis, inclusiv cu reprezentanții structurilor centrale ale OSCE. Un dialog în care fiecare parte își va putea expune clar viziunea cu privire la situația din regiunea transnistreană și modalitățile de a transforma formatul existent, clar disfuncțional, în unul care să permită, în cele din urmă, obținerea unui consens social larg cu privire la evenimentele tragicului an 1992, perpetuate, prin ecoul lor, și în prezent”, a concluzionat deputatul Chiril Moțpan.
Amintim că, la 2 martie 1992, a izbucnit războiul de la Nistru, provocat de regimul separatist de la Tiraspol, susținut de Federația Rusă prin implicarea Armatei a 14-a care staționa în regiunea transnistreană. Luptele au durat câteva luni, iar la 21 iulie 1992, președinții de atunci ai R. Moldova și Federației Ruse, Mircea Snegur și Boris Elțin, au semnat o convenție de încetare a focului.
