Astăzi, 25 octombrie, a avut loc dezbaterea „Comisiile de analiză a trecutului comunist în Republica Moldova şi România” – un eveniment organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer Stiftung împreună cu Fundaţia Soros România. În cadrul dezbaterii au participat istoricii Igor Caşu şi Sergiu Musteaţă, membri ai Comisiei pentru Analiză şi Evaluarea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova, precum şi Cristian Vasile şi Adrian Cioflancă, membri ai Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România şi ai conducerii executive a IICCMER.
Cele două comisii, deși au acelaști scop final, au apărut în contexte diferite. În România apariția comisiei este un rezultat al presiunii internaționale, iar în Republica Moldova este un rezultat al presiunii interne. Apariția lor, însă, pare să se încadreze în conținutul sintagmei ”revoluția arhivelor”.
Discuţiile au vizat în primul rând procesul de investigare a crimelor comunismului în cadrul celor două comisii din Republica Moldova şi România în contextul în care nostalgia faţă de comunism este încă endemică. Dr. Holger Dix de la KAS a ţinut să sublinieze importanţa implicării societăţii civile în investigarea trecutului comunist pentru a reprezenta interesele cetăţenilor oricărei ţări democratice. „În Europa s-a încercat de nenumărate ori să se umanizeze imaginea comunismului, însă aceste încercări pot fi combătute prin cercetări care ar aduce în lumină adevărata faţă a comunismului„, a declarat Dr. Holger Dix.
Igor Caşu: „Contextul creării Comisiei „Cojocaru” este legat de criza politică de la Chişinău şi iniţiativa vine din partea fostului preşedinte interimar al Rep. Moldova, Mihai Ghimpu. Crearea Comisiei a fost o decizie politică, dar noi am reprezentat întreaga societate civilă. Deşi decretul a fost vag şi trebuia să negociem cu fiecare instituţie în parte pentru a desecretiza arhivele, iar SIS venea cu argumentul că precum cea mai mare parte a arhivei a fost arsă de sovietici în 1990, am reuşit să până la urmă să accesăm documente de sentinţă din RASSM prin care au fost executaţi circa 5000 de persoane. Totodată am reuşit să facem rost de arhiva PCM până în anul 1974. Ceea ce ne-a şocat este că multe dosare din arhivă au fost arse în 1993, şi chiar în 1996 la indicaţiile fostului preşedinte Mircea Snegur.
În timpul prezentării raportului au apărut numeroase acuzaţii la adresa comisiei în ceea ce priveşte folosirea terminologiei. De exemplu termenul „modernizare”, or cu toţii ştim că acesta nu mai poate căpăta valenţe pozitive în perioada sovietică şi multe altele.”
Octavian Ţâcu: „Federaţia Rusă a perceput crearea acestei comisii drept un afront direct adus statutului ei de putere regională. Noi am reuşit să creăm o fisură în cadrul istoric din Republica Moldova, ceea ce nu am reuşit în cadrul politic datorită nomenclaturii comuniste statornicită în Parlamentul Republicii Moldova timp de 20 de ani”.
Adrian Cioflanca: ”Centralizarea excesivă duce la deresponsabilizarea ierarhiilor, a celor plasați în fruntea ierarhiilor. Comisiile de adevăr nu sunt revoluții. Nu întotdeauna un mandat politic îți asigură accesul la conținutul documentelor.”
În cadrul evenimentului a fost lansat volumul „Fără termen de prescripţie. Aspecte ale investigării comunismului în Europa”, editat de Sergiu Musteaţă şi Igor Caşu, volum care reprezintă raportul comisiei pentru studierea comunismului din Republica Moldova, însoţit de un demers ştiinţific comparativ privind investigarea crimelor comunismului în alte foste ţări comuniste din Europa.
