Pe 6 octombrie se vor împlini 100 de ani de la înfiinţarea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” cu statut de teatru naţional. Înfiinţarea instituţiei a fost influenţată de mai multe iniţiative venite din partea unor personalităţi ale culturii române şi ale unor instituţii de cultură.
Solicitat de agenţia MOLDPRES, directorul teatrului, Petru Hadârcă a menţionat că, în anii ’30, publicul din Chişinău îşi avea deja actorii săi cunoscuţi, pe care îi admira: Iancu Teodoru, Dumitru Moruzan, Tanţi Braun, Puica Perieţeanu, Ovid Brădescu ş.a. Totuşi, preferata publicului era Maria Cosmacevscaia – cea mai iubită actriţă de la Teatrul Naţional din Chişinău.
„Era frumoasă şi inteligentă, era talentată şi carismatică, iar pe lângă aceste calităţi „fatale pentru succesul unui actor”, cum se exprima un cronicar din epocă, Maria Cosmacevcaia era considerată „de-a lor” şi de români, şi de ruşi”, a precizat Hadârcă.
Potrivit sursei citate, născută la Chişinău, actriţa îşi făcuse studiile la Şcoala teatrală a Asociaţiei de literatură şi artă „A.S. Suvorin” din Sankt Petersburg, debutase pe scena imperială de acolo, apoi jucase pe scena teatrului rus din Kiev. Din cauza revoluţiei a revenit acasă, fiind angajată ca actriţă şi director artistic al teatrului rus din Chişinău condus de I. Dubrovin.
Momentul în care Maria Cosmacevscaia a păşit pe scena Teatrului Naţional românesc a fost consemnat cu lux de amănunte în paginile ziarului local „Dreptatea”: „O întâmplare a făcut ca spectacolul de aseară să devină un eveniment. Doamna Ketty Decu s-a îmbolnăvit. Norocul face însă ca o tânără artistă rusă, Cosmacevscaia, care e şi profesoară, să-şi ofere serviciile. Temperamentul dramatic al domniei sale prinde situaţiunile în cele mai mici amănunte, creează momente de mare tensiune şi impresionează”.
S-a întâmplat la 9 februarie 1922, când se juca a doua reprezentaţie cu drama Manasse de Ronneti-Roman. Cronicarul a sesizat diferenţele de accent, dar pentru el, acestea nu au sunat ca ofensă adusă limbii, dimpotrivă: „Cu vocea-i caldă, clară, dulce, muiată prin afinitatea limbii slave, dă o notă armonioasă şi înduioşează. Pe ici, pe colo se mai resimte accentul străin, dar această dificultate este compensată printr-un puternic simţ artistic ce-l posedă, ştiind să dea nuanţare rolului. E o artistă inteligentă, fină, cu vocaţiune pentru teatru, care poate însufleţi şi impresiona într-adevăr”.
Timp de câţiva ani, Maria Cosmacevscaia a studiat la perfecţie limba română, astfel încât nu mai putea fi deosebită de actorii români. Alături de Aurel Ghiţescu, unul dintre actorii celebri de la Teatrul Naţional din Iaşi, a realizat o serie de roluri memorabile. Era neîntrecută în interpretarea eroinelor din dramaturgia clasică rusă faţă de care publicul de la Chişinău era deosebit de exigent. Cronicarii de la Bucureşti descriau în amănunte atitudinea publicului din Chişinău şi nu-şi ascundeau admiraţia faţă de Cosmacevscaia: „Cu tot talentul artiştilor români – şi sunt mulţi cu real talent; – cu toată îngrijirea punerii în scenă, cu toate sforţările neobosite ale direcţiei de scenă, piesele ruseşti atrag publicul în sala naţională din Chişinău, dar nu obţin succesul de entuziasm, la care s-ar fi putut aştepta cei, ce le-au pus în scenă cu atâta muncă şi cu atâta îngrijire. „Nu e Mirtzev”; „Nu e Rascolnicov”; „Nu e Serghei Petrovici”; „Nu e atmosfera rusească”; „N-a fost bine înţeles rolul”; „Nu e personajul din roman” etc., etc. Asta se aude după spectacol, deşi nimeni nu tăgăduieşte valoarea artistică a interpretărilor şi nici nu le precupeţeşte aplauzele; deşi sălile sunt pline la aceste spectacole.
O singură interpretă găseşte cruţare, ba obţine aprobare unanimă din partea nemulţumiţilor: este d-na Maria Cosmacevsca, şi e şi fatal să fie. Nu numai talentul fin, comprehensiunea artistică, eleganţa mersului, nesilirea mişcărilor şi frumuseţea trupului ajută acestei eminente artiste să triumfe ori de câte ori apare pe scenă. Mai este nevoie pentru piesele ruseşti de cultura rusească pornită încă din copilărie, tradiţia jocului învăţat în conservatorul şi la Teatrul din Petrograd, unde a jucat înainte, exemplul atâtor mari artişti ruşi şi studierea mijloacelor lor. D-na Maria Cosmacevsca, care, ca artistă de frunte ce e, nu dă greş niciodată în nici o piesă, în care primeşte rol, este uşor de înţeles că e neîntrecută în piesele, în care pe lângă talent, îţi trebuie o anumită comprehensiune, o anumită dispoziţie sufletească pentru a putea reda personagiul în nota justă”.
„Maria Cosmacevscaia a devenit o emblemă şi o legendă a Teatrului Naţional românesc din Chişinău. A fost un exemplu viu al faptului că iubirea şi respectul faţă de cultura celuilalt reuneau în sala de teatru spectatori eterogeni, dar care se regăseau într-o emoţie artistică comună. Teatrul este o artă a emoţiilor şi a inteligenţei, care se trăieşte aievea şi poate trezi spiritul şi reuni inimile”, a mai spus Petru Hadârcă.
Programul Anul Centenar 2021 al Teatrului „Mihai Eminescu” din Chişinău se desfăşoară sub înaltul patronaj al preşedintelui Republicii Moldova, Maia Sandu şi cel al preşedintelui României, Klaus Iohannis.