În timpul secetei din anii ’38 – ’39, ţara noastră avea o producţie de 700 kg de grâu la hectar, dar autorităţile au decis să exporte tot surplusul de producţie, ceea ce a generat o criză a pâinii şi implicit răspândirea pelagrei, numită popular „ciuma mălaiului”, transmite Adevărul.
În anul 1938 a avut loc o secetă ce a acoperit toată Europa. În acel an media ţărilor europene la hectarul de grâu a fost în jurul valorilor de 3-400 kg. Printr-un concurs de împrejurări asociat vremii, România a reuşit în acel an o productivitate de 700 de kg de grâu la hectar. Din cauza unor decizii neinspirate la nivel guvernamental, România și-a exportat tot surplusul de producție. Efectul s-a simțit imediat, o criză la nivel național generată de lipsa pâinii a avut loc în perioada 1938-1939, iar românii, în special cei de rând, s-au îmbolnăvit de pelagră – „ciuma” mălaiului”.
„Denumirea de grânarul Europei a fost nimic altceva decât o măgulire a orgoliului naţional pentru a genera vânzarea bunurilor şi a accelera decizia”, a declarat Cezar Gheorghe, consultant expert al Clubului Fermierilor Români.
De la seceta din 1938, la cea din 2019
Revenind la producţia din ultimii ani, consultantul a precizat că în toamna lui 2019 prognoza de producţie era estimată la 9.6 milioane tone, de pe o suprafaţă de 2,07 milioane hectare (producţie de 4,64 tone/ha). Seceta pedologică ce s-a instaurat treptat în România a generat pierderi însemnate, producţia finală de grâu a fost de doar 6.7 milioane de tone. (producţie de 3.236 kg/ha în condiţii de secetă).
„Însă pe parcursul sezonului 2020-2021, fermierii ce au ţinut stocurile de grâu şi nu le-au vândut au beneficiat din plin de efectele aşteptării. Conjunctura la nivel european şi de bazin al Mării Negre a fost una asemănătoare României, astfel încât recolta agregată din cele două regiuni exprimate mai sus a fost foarte slabă. Astfel agregat cu efectele pandemiei, a fost generat un comportament al cumpărătorilor din ţările de destinaţie de stock piling. Având pe de o parte o lipsă de volume şi pe de altă parte o situaţie impredictibilă pe termen lung generate de efectele pandemiei, cumpărătorii au competiţionat. Ca şi când nu ar fi fost suficient, Rusia a început să îşi protejeze siguranţa alimentară şi a enunţat introducerea unei taxe de export la grâu în doua trepte, 25, respectiv 50 euro/tonă”, a explicat Cezar Gheorghe.
Potrivit acestuia, fermierii români au prins momentele de potenţial maxim de preţ, situate pe o plajă de 232-240 euro pentru o tonă de grâu livrată în portul Constanţa şi astfel au putut maximiza potenţialul unei recolte devastate de secetă.
2021, producţie estimată la 4,75 tone/ha
Trecând la producţia din acest an, Cezar Gheorghe a explicat că toamna trecută s-a arătat generoasă din punct de vedere al precipitațiilor la nivel naţional astfel că plantarea şi dezvoltarea culturii de grâu a cunoscut un nivel optim. „La sfârşitul lunii decembrie totalizam un nivel de 2.17 mil hectare de grâu într-o condiţie vegetativă foarte bună. Iarna a adus cu ea extrem de multe precipitaţii sub formă de ploaie în mod special, efectele La Nina s-au reversat pe teritoriul României. Rezervele de apă din sol s-au refăcut astfel încât încrederea în potenţialul recoltei a crescut, estimând o recoltă la grâu de peste 10 milioane de tone, mai precis 10.3 milioane tone (producţie 4,75 tone/ha). Preţul grâului pentru recolta nouă a rămas ridicat în perioada februarie – mai 2021, indicaţiile noastre ferme au fost de vânzare a maxim 40% din potenţialul de recoltare. Am înregistrat vârfuri de preţuri pentru recolta nouă pe o plajă între 212-216 euro pentru tona de grâu livrată în portul Constanţa”, a declarat consultantul.
Continuarea poate fi citită aici.
