Propunerea ca România să abandoneze chestiunea identității naționale în stânga Prutului este uşor delirantă. Declarații în acest sens a fost făcute de istoricul și jurnalistul George Damian, care a vorbit despre relația viitoare dintre București și Chișinău.
Potrivit sursei, în prezent este propus un schimb ilogic, care se referă la abandonarea chestiunii identitare româneşti din Republica Moldova în favoarea reformei şi combaterii corupţiei.
„Identitatea naţională nu are nici o legătură cu combaterea corupţiei. Fragilitatea statului Republica Moldova are efecte directe asupra României – să ne amintim de cazul asasinului Vitalie Proca, cel care a împuşcat un nevinovat pe străzile din Bucureşti. Chişinăul a mai exportat la Bucureşti pe lângă cel mai stupid asasin plătit şi promotori ai corupţiei de talia lui Sergiu Lucinschi. Republica Moldova aşa cum arată azi (şi nu de puţină vreme!) este un factor de instabilitate în regiune, pornind de la conflictul transnistrean îngheţat şi până la devalizarea recentă a sistemului bancar, exportul de „ingineri finanţişti” şi spălarea de bani proveniţi din tenebrele lumii ruse. Însă nu există o logică pentru ca statul numit România să-şi abandoneze românii, indiferent unde s-ar găsi, de teama unor pericole generate de accidente istorice”, a explicat George Damian într-o amplă analiză pentru adevărul.ro.
Acesta a mai subliniat că teza „clivajului identitar” de care trebuie să scăpăm cu orice preţ a fost preluată cu entuziasm la Bucureşti şi propusă ca strategie de politică externă românească în relaţia cu Republica Moldova.
„Este parţial de înţeles că la Chişinău avem politicieni care îşi năpârlesc identitatea naţională ca pe o pieliţă nefolositoare – aşa cum a făcut Andrei Năstase când a declarat presei ruse că şi-a luat paşaport românesc ca să poată călători în UE. Dar propunerea ca România să abandoneze chestiunea identităţii naţionale în stânga Prutului este uşor delirantă, indiferent de sofismele folosite pe post de argumente. Ideea unionismului pe modelul anului 1918 a ieşit de pe agenda clasei politice româneşti după ratarea momentului generat de disoluţia Uniunii Sovietice, asta este clar pentru toată lumea de ceva vreme. Însă abandonarea Basarabiei simbolice reprezintă o abandonare a istoriei celor 400.000 care au fugit de Armata Roşie în 1944, anularea motivului pentru care aproape 600.000 de oameni din stânga Prutului şi-au redobândit cetăţenia română”, a remarcat istoricul.
În context, editorialistul a mai notat că de câțiva ani „România” este demonizată când vine vorba de relaţia cu Republica Moldova, fiind de vină pentru tot ce s-a întâmplat rău în stânga Prutului, când, de fapt, nu „România” trebuie arătată cu degetul, ci diverși indivizi, cu nume și prenume.
„În realitate putem spune cu nume şi prenume cine, când şi ce a făcut, fără să mai dăm vina pe „România”. Vedem zilele acestea o cursă aprigă la Bucureşti pentru intrarea în graţiile Maiei Sandu. Nimeni nu vorbeşte de gafa catastrofală a Partidului Naţional Liberal aflat la guvernare în Bucureşti care a mizat în mod absurd totul pe Andrei Năstase în cursa electorală de la Chişinău. Greu de imaginat aşa o orbire politică, aşa un pariu lipsit de sens şi finalitate – mult mai amuzantă fiind amnezia totală care i-a cuprins pe autorii acestui eşec politic. Alta este miza întrecerii în laude la adresa Maiei Sandu: cu cine va comunica la Bucureşti preşedinta de la Chişinău? Cu PNL sau cu USR? În ambele cazuri avem de-a face cu o situaţie absurdă: dacă se apropie de USR, Maia Sandu dă mâna cu principalul sprijinitor al lui Vlad Plahotniuc, dacă se apropie de PNL are de-a face cu cei care l-au sprijinit pe adversarul ei politic de la Chişinău. Aici avem esenţa nerostită a zbaterilor publice de la Bucureşti legate de victoria Maiei Sandu”.
Totodată, George Damian s-a referit și la victoria politică totală obținută de Maia Sandu și PAS, constatând că aceasta de principiu nu schimbă cu nimic problemele fundamentale ale Republicii Moldova.
„La Chişinău nu a mai existat un peisaj politic cu perspective de stabilitate din epoca lui Vladimir Voronin. În acest moment Maia Sandu are la îndemână toate instrumentele puterii politice: funcţia de şef al statului, majoritatea parlamentară nedisputată şi posibilitatea numirii unui guvern după propria dorinţă. Este o victorie politică totală, dar care de principiu nu schimbă cu nimic problemele fundamentale ale Republicii Moldova: ocupaţia rusă de facto din Transnistria, fragilitatea extremă a economiei, sistemul legislativ confuz, corupţia şi scăderea demografică. Maia Sandu are pârghii să trateze pe termen scurt şi mediu reforma legislativă şi corupţia, restul problemelor fiind în afara capacităţilor imediate de rezolvare. Proiectul cel mai ambiţios ar fi ieşirea Republicii Moldova din pachetul Belarus-Ucraina şi obţinerea statutului de stat candidat la aderarea la UE, dar pentru aşa ceva există mult prea multe semne de întrebare”, a afirmat George Damian.
