Obiectivul oricărui om politic din Republica Moldova ar trebui să fie asigurarea unității poporului român. Declarații în acest sens au fost făcute de Vitali Portnikov, jurnalistul serviciului ucrainean Radio Svoboda, care a vorbit în cadrul unui interviu despre unirea R. Moldova cu România, dar și despre problema transnistreană.
Potrivit sursei citate, în cazul în care ar avea o funcție importantă în Guvernul R. Moldova și ar avea legături cu Washingtonul, relații bune cu Berlinul și Bruxelles-ul ar milita pentru unitatea poporului român.
„Înainte de a-mi oferi vreo funcție în Guvernul Republicii Moldova, ar fi trebuit să întrebați, în general, care sunt viziunile mele politice. Sunt pentru unitatea poporului român. Și cred că obiectul viitor al oricărui om politic din Republica Moldova este asigurarea unității poporului român, care a fost divizat ca urmare a ocupației sovietice a pământurilor românești. Și voi porni de la asta”, a explicat Portnikov pentru Europa Liberă.
În context, fiind întrebat dacă este unionist, jurnalistul ucrainean a precizat că „sunt un realist”. „Înțeleg foarte bine că statul se bazează pe identitate. Și înțeleg foarte bine că până când Republica Moldova nu își va rezolva problema identității, ea nu își va rezolva nici problemele teritoriale. Toate celelalte sunt doar un simulacru de statalitate, oricare ar fi intențiile din oficiile puterii.
Bineînțeles, dacă în urma acestui exercițiu imaginar aș ajunge într-o funcție de răspundere în Republica Moldova, ar trebui să țin cont de sentimentele publice, nu? Evident. Dar aș înțelege, totuși, de ce stau aici, de ce stau sub acest steag, de ce sunt sub steagul lui Ștefan cel Mare și nu sub vreun steag sovietic. Și aș reieși din aceasta”, a remarcat jurnalistul ucrainean.
De asemenea, acesta a vorbit și despre soluționarea problemei transnistrene și despre ce ar trebui să facă politicienii în acest sens.
„Cât despre rezolvarea problemei transnistrene, mi-aș spune același lucru pe care l-aș rosti, fiind în orice birou din Kiev. Problema integrității teritoriale a statului meu, mi-aș spune, nu are nicio soluție atâta timp cât la Kremlin există oameni care încearcă să folosească conflictele teritoriale pentru a exercita presiune asupra statului meu. Aș spune asta la Chișinău, aș spune și la Kiev.
Mi-aș spune: „Această problemă nu are o soluție, orice aș face, orice aș întreprinde. Nu voi rezolva problema restabilirii integrității teritoriale a statului meu”. Singurul lucru pe care îl pot face este să mă asigur că statul meu va fi pregătit în momentul în care se va ivi o posibilitate geopolitică, când în Rusia se va schimba puterea, când va veni o criză politică și economică serioasă în Rusia, când Rusia nu va mai avea timp pentru teritoriile ocupate și anexate. Trebuie să fiu pregătit, statul meu trebuie să fie pregătit, chiar dacă nu voi fi în acel moment în fruntea statului, iar în locul meu va fi un alt portret atârnat în biroul noului președinte al Republicii Moldova sau al președintelui Ucrainei. Va trebui să știu că am pregătit toate posibilitățile de restabilire a integrității teritoriale. Voi ști cum să fac aceasta. Știu cum să o fac pentru Ucraina, știu cum să o fac pentru Moldova.
Și apropo, există rețete foarte asemănătoare pentru ambele state. Prima prioritate este consolidarea capacității de apărare a statului. A doua prioritate este participarea activă a statului la sistemele de securitate ale lumii civilizate. Pentru Ucraina aceasta este, fără îndoială, dorința de aderare la NATO și tranziția forțelor armate la standardele NATO. Pentru Moldova, ținând cont de neutralitatea ei, aceasta înseamnă întărirea legăturilor cu statele vecine membre ale NATO și un sistem de tratate care ar face posibilă consolidarea forțelor armate moldovenești și, în cazul unei șanse geopolitice, nu ar crea niciun impediment pentru restabilirea integrității teritoriale, astfel încât teritoriul să poată fi returnat fără război, însăși prin înțelegerea părții, care a rămas fără patronul său la Moscova, că este inutil să se opună.
Al treilea moment, pe care l-aș asigura în mod evident, ar fi dialogul cu populația de pe teritoriul ocupat. Mereu spun că cetățenii Republicii Moldova care se află pe teritoriul Transnistriei, precum și cetățenii Ucrainei, care se află în Donbass și Crimeea, ar trebui tratați ca ostatici ai invadatorilor.
Dacă nu ne putem întoarce teritoriile, care se află acum sub presiunea și controlul destul de serios al conducerii șovine ruse, atunci trebuie să înțelegem că trebuie să ne întoarcem populația, trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că majoritatea populației se deplasează pe teritoriul liber. Trebuie să creăm condiții pentru strămutare, pentru studiu, pentru muncă. Trebuie să explicăm clar oamenilor care locuiesc pe teritoriile ocupate că acolo nu există o perspectivă de viață pentru ei – și acest lucru este, de asemenea, foarte important.
Mai bine vom dezvolta aceste teritorii după eliberarea lor de sub ocupanți, decât să ne prefacem că putem returna aceste teritorii imediat. Mai ales că experiența voastră – experiența celor treizeci de ani de ocupație – arată că nu se poate vorbi de vreo revenire imediată! Acesta este, de asemenea, un punct foarte important.
Ei bine, la fel de importante sunt garanțiile. Trebuie – și aceasta se referă, desigur, atât la Moldova, cât și la Ucraina – să-i ajutăm pe românii care locuiesc pe teritoriul Transnistriei să rămână români, pentru că Moldova este un spațiu de refugiu pentru partea românească a populației. Poporul român nu are alt stat decât România și Moldova.
Și trebuie să declarăm, în același timp, disponibilitatea noastră de a asigura drepturile minorităților naționale care locuiesc atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât și pe teritoriul ocupat de Rusia. În primul rând, vorbim despre ucraineni, ruși, bulgari, găgăuzi, desigur, dacă ei locuiesc pe teritoriul Transnistriei și așa mai departe. Adică, Moldova ar trebui să devină un model de apărare a drepturilor naționale, culturale și istorice ale poporului român – cu respectarea drepturilor minorităților naționale, care împreună cu poporul român din Moldova ar trebui să mai construiască un – dacă nu doriți să construiți un singur – stat român. Și acesta ar trebui să fie un punct absolut evident.
Nu trebuie să venim într-un spațiu vid. Trebuie să venim la oamenii ale căror drepturi la dezvoltare națională, culturală și personală le protejăm, în ciuda ocupării teritoriului de către un stat cu parametri de valori complet diferite, care, până la urmă, apără toate acelea cu care luptăm noi în încercarea noastră de a crea democrații europene cu guverne incluzive”, a mai punctat Portnikov.
