În Republica Moldova, alegerea președintelui este ocazia perfectă de a ne dezvălui incompetența, indiferent de natura acesteia. ,,Incompetența” este un cuvânt care caracterizează societatea din Rep. Moldova pentru că începând cu sistemul de sănătate, continuând cu cel de învățământ și terminând cu justiția, totul și toate sunt incompetente. Este o vorbă – locuitorii unei țări își merită conducătorul. Noi nu merităm pe nimeni pentru că de doi ani ne zbatem ca în chinurile iadului să alegem un președinte și nu reușim. Sau nu avem pe cine alege?!
În timp ce Marian Lupu vine la ședințele parlamentului cu o atitudine ce denotă o mândrie jignită, dar și o slugărnicie prost camuflată, comuniștii strică disperați în centrul Chișinăului „Jios Alianța!”, iar John Onoje își încearcă norocul în ocuparea fotoliului președinției, țara aceasta se scaldă într-o mocirlă tot mai adâncă. Cu toată situația ilară și comică pe alocuri, africanul John le dă peste nas atât comuniștilor, cât și democraților. Omul nu-i chiar un nimeni, în țara lui având studii superioare, dar căruia războiul i-a răpit familia și dreptul la libertate. Și totuși acesta se identifică mai mult decât orice comunist sau democrat cu societatea din Rep. Moldova, știind că românii sunt frații noștri…
Revin la incompetența lui Voronin, Lupu sau a tovarășei Grecianîi care pun înaintea viitorului „poporului” pe care își doresc să-l conducă, toate ambițiile, dorințele de îmbogățire, slugărnicia față de cel cu buzunarul mai burdușit…
Recent m-a întrebat o cunoștință din Franța de ce nu mă întorc la Chișinău să încerc să-mi fac un viitor la mine acasă, dacă tot s-a schimbat situația după 7 aprilie și există mai multă libertate, mai multă stabilitate. Întreaga Europă a auzit de 7 aprilie. Ei și? S-a schimbat cu adevărat ceva? Despre ce fel de viitor stabil vorbim într-o țară în care alegerea președintelui durează aproape 2 ani?! Care investitor va veni în Republica Moldova când situația politică este atât de instabilă? Cine poate avea încredere într-un sistem care te fură mai ceva ca hoții la drumul mare, care profită pe seama cetățeanului și cine poate vedea un viitor frumos și… stabil într-o țară în care studiile superioare sunt contra cost, iar salariul minim pe economie este în jur de 100 euro? Câți tineri au bani să-și plătească studiile la universitățile din Chișinău și câți dintre aceștia aleg să muncească la Moscova sau în Italia doar pentru că nu-și permit să plătească contracte de 20 000 de lei pentru un an de învățământ?
Trăim într-o țară anormală, cu un trecut distorsionat și cu un viitor pe măsură. Indiferent cine va fi președintele țării – ales peste o lună, peste un an sau peste zece – vom rămâne la fel de incompetenți pentru că ne place să stăm cu capul plecat și preferăm să ne lăsăm umiliți decât să ne răzvrătim, cerându-ne drepturile… Așa că așteptăm alegerea președintelui, fie că va fi Lupu sau Onoje, sau poate tovarășa Greceanîi…
Autor: Lilia Cazacu pentru Info Prut
Foto: Andrei Moraru
