Universitatea de Stat din Cernăuți este inclusă pe lista obiectivelor culturale strategice ale Ucrainei, pentru care se iau măsuri de protecție speciale în contextul războiului. Declarația a fost făcută de Tamara Marusik, prorectorul instituției, transmite Agerpres.
Clădirea Universității din Cernăuți, care are o arhitectură impresionantă, este inclusă pe lista monumentelor istorice și se află în patrimoniul UNESCO.
„Din cele şapte obiective UNESCO de pe teritoriul Ucrainei una este Reşedinţa Mitropolitană a Bucovinei şi Dalmaţiei din Cernăuţi. Ne mândrim cu acest lucru, ne asumăm răspunderea şi înţelegem cât de importantă este protejarea ei în cazul de faţă. În primul rând, suntem într-o continuă comunicare cu conducerea UNESCO. Cu câteva zile în urmă am avut o acţiune, sub coordonarea prim-adjunctului ministrului Culturii, Katerina Ciueva, şi cu secretarul general al patrimoniului UNESCO, cu care am discutat modalităţile de protejare a obiectivelor UNESCO în caz de război. În prezent, facem tot posibilul pentru a proteja acest obiectiv cultural”, a afirmat Marusik.
Conducerea Universităţii din Cernăuţi este conştientă că, în cazul unui atac militar, nu poate proteja întreg patrimoniul, însă susţine că are obligaţia de a apăra cele mai importante elemente culturale de care dispune.
„Am primit nişte hidranţi şi nişte pături ignifuge, pe care le vom folosi pentru protejarea unor elemente. Înţelegem că nu putem proteja şi ascunde tot obiectivul cultural, deoarece poate fi văzut de oriunde, dar putem proteja unele exponate sau elemente cum ar fi frescele, vitraliile, catapeteasma bisericii seminariale. În salonul roşu avem oglinzile veneţiene. Trebuie să facem tot posibilul pentru a minimaliza pierderile în caz de intervenţii militare”, a adăugat prorectorul.
Universitatea din Cernăuţi este unul dintre cele mai atractive monumente istorice, ea fiind vizitată anual de aproximativ 200.000 de turişti.
„Ea chiar merită să fie parte a UNESCO. Din toată lumea vin turişti. Când în Ucraina nu era război, veneau turişti din Germania, din Japonia, din foarte multe ţări. Vedeau foarte mulţi oameni mai bătrâni care veneau şi se mirau de frumuseţea aceasta„, a declarat Margareta Olar, o tânără angajată a Universităţii.
Clădirea Universităţii din Cernăuţi a fost, iniţial, reşedinţa Mitropolitană a Bucovinei şi a Dalmaţiei din Cernăuţi. Ea a fost construită într-o perioadă de 18 ani, între 1864 şi 1882, după proiectul arhitectului ceh Josef Hlávka, în stil mauro-bizantin.
Complexul Reşedinţei Mitropolitane a Bucovinei şi a Dalmaţiei din Cernăuţi este unul dintre cele mai măreţe monumente de istorie şi arhitectură urbană din această regiune. Diferite corpuri şi chiar părţi ale corpurilor Reşedinţei au fost date în folosinţă în perioade diferite. Darea în folosinţă a Palatului Mitropolitan a avut loc în trei etape, după cum era terminată o parte sau alta din construcţie.
Astfel, în octombrie 1873 a fost finalizată aripa stângă a Palatului Mitropolitan, parterul lui fiind predat spre a găzdui „Serviciul Militar de Topografie”, iar parterul din aripa dreaptă a fost predat spre folosire Consistoriului Arhiepiscopal.
În luna mai 1874, primul etaj din aripa stângă a fost predat Mitropolitului Teofil, spre folosire şi locuinţă, iar aripa dreaptă a primului etaj a fost dată abia în anul 1876 Mitropolitului Teoctist.
Universitatea din Cernăuţi a fost înfiinţată în anul 1875, în perioada Imperiului Habsburgic, şi a purtat numele „Franz-Josefs”. După dizolvarea Imperiului, în 1918, şi unirea Bucovinei de Nord cu România, instituţia a fost denumită „Universitatea Regele Carol I”.
Pe 24 august 1920, în Sala Sinodală a Reşedinţei Mitropolitane a avut loc inaugurarea festivă a Universităţii româneşti din Cernăuţi, la care a fost prezent regele României Ferdinand I, alături de regina Maria.
Până în 1940, universitatea s-a numărat printre cele mai importante instituţii româneşti de învăţământ superior.
În 1989, Universitatea din Cernăuţi a primit numele unui renumit scriitor ucrainean din Bucovina, Yuri Fedkovich. Mitropolia Bucovinei, cu episcopii în teritorii din sudul şi centrul Europei, a încetat să existe în 1940. Având în vedere valoarea arhitectural-artistică şi istorică a monumentului, în epoca sovietică complexul a fost inclus în Registrul Monumentelor de Istorie şi Cultură.
În 2011, în perioada independenţei statale a Ucrainei, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Reşedinţa impresionează prin dimensiunile şi culorile pereţilor, de un spectaculos roşu-cărămiziu. Sălile, saloanele şi galeriile sunt decorate cu aur şi marmură.
