Există o mie de motive ca populaţia Basarabiei să nu voteze la 28 noiembrie cu partidul comuniştilor (deportări, asasinate politice, lupta contra Celui de Sus, mutilarea limbii, a conştiinţei naţionale etc.).
Iată însă că Igor Dodon, unul dintre fruntaşii partidului comuniştilor, găseşte şi el „26 de motive de ce nu trebuie votate partidele din Alianţa pentru Integrare Europeană”.
Unul dintre motivele cele mai îngrijorătoare, în concepţia liderului peceremist, e acesta: „În doar perioada unui an de zile a crescut semnificativ procentajul cetăţenilor care îşi doresc unirea cu România – circa 15%, iar alte 15 % din populaţie declară că nu îi deranjează şi nu s-ar împotrivi unui asemenea act. Situaţia este extrem de alarmantă, odată ce aproape o treime de populaţie a fost manipulată în direcţia românismului unionist”.
Revenirea la firesc, debarasarea de frică, accesul la adevăr, care, toate împreună, au contribuit la creşterea conştiinţei naţionale, domnia sa le pune pe seama „manipulării” populaţiei de către actuala guvernare.
Aiurea! Aceasta aproape că n-a făcut nimic în acest sens. Ba mai mult!
Se ştie cât de „unionist” a fost în această perioadă Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat, spre exemplu, care a folosit aceeaşi retorică a lui Voronin, doar că rostită cu accent dâmboviţean: „Din punct de vedere ştiinţific limba noastră e română, dar din punct de vedere politic ea e moldovenească.” „Mă simt moldovean, nu mă simt parte componentă a naţiunii româneşti” (într-un interviu acordat „Ziarului de Iaşi” din 11 octombrie 2010) ş.a.
Igor Dodon, ca un comunist sadea, afirmă şi el: „Limba vorbită de moldoveni e română, dar în principiu ea e moldovenească”.
Nici unul, nici celălalt nu este original. Pentru că fondul frazei este cu mult mai vechi: liderii comunişti nu fac decât să transcrie o concluzie a Cominternului din 1925, din perioada când urmărea declanşarea revoluţiei mondiale, care în spaţiul dintre Prut şi Nistru urma să se manifeste în lupta de clasă dintre cele două limbi: română, privită ca „o limbă a burgheziei”, şi „limba moldovenească”, văzută ca „limbă a proletariatului”.
La Plenara a V-a a Cominternului din 3 aprilie 1925, care a avut loc la Moscova, s-a subliniat: „Lupta nu se va da între două limbi, ci între două sisteme politice: sovietic şi burghezo-oligarhic; din punct de vedere dialectic, va învinge cel mai bun sistem, adică sistemul sovietic”, învingătoare, în concepţia autorilor acestei teoriei, având să fie limba moldovenilor transnistreni, ce urma să devină cu timpul limba vorbită şi de Bucureşti.
Cu atât mai mult că Pavel Tkacenko, secretar al comitetului central al partidului comunist român, va exclama în cadrul aceleiaşi şedinţe: „limba moldovenească este superioară limbii române”.
În toiul discuţiilor privind crearea „Republicii Sovietice Române”, în stânga Nistrului, cu capitala în târgul Balta, punctul pe i îl va pune N. A. Skrâpnic, Procuror General al Ucrainei şi membru al Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste, care va spune că „chestiunea limbii nu are un caracter academic, ci politic” şi „limba română vorbită de basarabeni trebuie să fie moldovenească în principiu”.
Iată pe cine copiază „în principiu” Lupu şi Dodon!
E firesc ca elevii, studenţii, tânăra generaţie, care descoperă că sunt români şi limba pe care o vorbesc ei e română, să dorească să fie cu fraţii lor de aceeaşi istorie şi de acelaşi grai de dincolo de Prut.
„Ne dorim în Uniunea Europeană”, zic cei mai mulţi dintre ei.
Dar cei care au conştiinţă naţională continuă fraza: „Ne dorim în Uniunea Europeană, pentru că acolo e România”.
România a devenit pentru ei atractivă, aşa cum era până la 1 ianuarie 2007 Uniunea Europeană pentru România.
Pentru tânăra generaţie, România e Europa.
Mă miră că nişte tineri înmoşnegiţi, ca Dodon sau Munteanu, şi-au propus să servească un partid antinaţional, care luptă contra acestui popor şi care reprezintă interesele Kremlinului şi ale celora care ne-au umplut istoria cu sânge.
Dodon cunoaşte faptul că în perioada 2001-2009 statul Republica Moldova dispăruse, fiind înlocuit de partidul din care face parte.
Acum fostul ministru al Economiei se arată alarmat de faptul că s-ar putea ca Republica Moldova „să nu mai fie”, dacă Voronin nu câştigă alegerile.
Salvarea de „microbul unionismului”, cum numeşte Dodon regăsirea de sine a basarabenilor, în concepţia lui, e una: înglobarea de către Federaţia Rusă a „ţărişoricuţei”.
Din păcate, a fi comunist moldovean, cum au sugerat cei care s-au lăţit cu tancurile şi siberiile peste noi în 1940, e identic cu a fi anti-român. Iar aceasta înseamnă a adopta ura de sine.
Pentru că dacă „ostaşii lui Ilici” admit că Marx, Engels, Lenin şi Stalin aveau dreptate în toate, iar aceştia afirmaseră că basarabenii sunt români, atunci a-i urî pe români nu e altceva decât ură de sine.
Aceasta, cred, e cea mai gravă boală de care se poate îmbolnăvi un individ.
Şi iată că, în timp ce unii basarabeni din generaţiile mai vechi, intoxicate de propaganda sovietică, se tratează de ea în timpul morţii, alţii din generaţiile mai recente se tratează de ea încă în timpul vieţii.
Ce-i rău în asta?!
De ce nu le urmaţi exemplul, morţilor de vii, voi care aţi rămas în detaşamentele de şoc ale minciunii?!
Dar comuniştii moldoveni se prefac în continuare a nu şti că un moldovean antiromân e identic cu un moldovean antimoldovean.
O surpriză a acestora a avut loc în iulie 2010, când o delegaţie a comuniştilor moldoveni, în frunte cu deputatul Iurie Stoicov, a fost prezentă la Bucureşti la înfiinţarea partidului comunist român.
După ce Stoicov a citit în faţa unei săli pline cu „fraţi comunişti”, pensionari şi foşti nomenclaturişti români, mesajul de salut din partea comuniştilor din Republica Moldova, sala s-a ridicat brusc în picioare şi a prins să scandeze: „Unire! Vrem unirea Moldovei cu România! Basarabia – pământ românesc!”
Stoicov le-a zâmbit îngăduitor, cum i-a explicat ulterior acesta lui Voronin, „din cauza căldurii”.
Dar una e clar, că obiectivele celor două partide comuniste nu sunt nici pe departe identice: în timp ce unul vrea unirea cu Moscova lui Ilici, altul doreşte unire cu spaţiul din stânga Prutului.
Internaţionalismul lor proletar e diferit.
Pentru comuniştii de la Chişinău lozinca „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” a devenit „Comunişti din toate ţările, uniţi-vă cu Kremlinul!”, pentru cei de la Bucureşti e „Români din toate ţările, uniţi-vă cu Ţara, sub conducerea noastră!”
S-a vorbit în ultimul an foarte insistent despre desovietizarea Basarabiei.
Dar, mai înainte de a trece la desovietizarea ei, ar trebui să se înceapă cu destalinizarea acesteia.
Un prim pas în acest sens ar fi scoaterea partidului comunist, ca formaţiune criminală, în afara legii.
Or, pentru aceasta avem nevoie să câştigăm alegerile parlamentare din 28 noiembrie.
Atenţie! Dragi consângeni, dacă nu vom depune eforturi ca Voronin să piardă, s-ar putea să rostim şi noi a doua zi după alegeri, ca şi un epigramist de-al nostru, care a exclamat, cu referinţă la 28 iunie 1940:
Doar cei bătrâni mai pot să spună
Ce-au tras sărmanii moldoveni:
Că s-au culcat cu „Noapte bună!”
Şi s-au trezit cu „Dobrâi deni!”
Sursa: Literatură şi Artă