Românofobia – întrebări către moldovenii care mă urăsc
Iubesc Moldova. Toată. Şi a noastră, şi a voastră. Sau invers. E cam totuna, de fapt. Cel puţin sentimental, pentru mine nu există decât o singură Moldova, deşi admit ca ea trăieşte acum în două state. Tot aşa, admit că această situaţie există şi pentru că cetăţenii Republicii Moldova doresc acest lucru şi apără statalitatea moldovenească. Foarte bine! Ce nu înţeleg, însă, este românofobia aceasta destul de răspândită printre cetăţenii moldoveni. Ce v-a facut România? Ce v-au făcut românii? Sau, poate, ce nu v-a făcut România, mai degrabă?
Am aflat ca ruşii v-au învăţat că România v-a anexat ilegal, că membrii Sfatului Ţării au fost nişte trădători, că sovieticii v-au eliberat şi că nu sunteţi români, ca noi sau ca fraţii voştri moldoveni de dincolo de Prut. Pot înţelege forţa şi efectele unei propagande eficiente, susţinute şi impuse cu multă pricepere şi perseverenţă de către Rusia, din perioada ţaristă şi până în perioada post-sovietică. Pot admite că mulţi moldoveni i-au căzut victime şi că efectele se pot simţi până azi. Pot înţelege chiar şi interesele geostrategice ale Rusiei! Ce nu pot înţelege, însă, este încăpăţânarea multora de a rămâne la „învăţătura” anti-românească rusească. Nu pot pricepe cum de, dincolo de manipulări, sufletele moldovenilor nu rezonează măcar cu cele ale moldovenilor din dreapta Prutului? Sunt uluit când văd răceala celor mai mulţi oficiali moldoveni în raport cu românii: de la grăniceri şi poliţisti, la politicieni sau clerici. O simt şi la ţară, o percep şi în localuri, o văd şi între clerici… Am întrebat de ce stau lucrurile aşa şi am primit diverse explicaţii, unele acceptabile, altele, mai puţin. Dar niciuna nu mi-a lămurit îndepărtarea aceasta sufletească.
Sunt ardelean. Român din Ardeal, adică. Noi am trăit acolo sub unguri mai mult de 200 de ani, cât aţi trăit voi sub ruşi. Şi tot nu am uitat cine suntem. Şi tot i-am iubit pe moldoveni, pe munteni, pe bănăţeni, pe olteni, pe dobrogeni, pe maramureşeni… pe toţi ai noştri. Şi am vorbit româneşte tot timpul, în graiul nostru ardelenesc, chiar dacă sclifosiţii de sudişti au râs şi râd de el în continuare. Vă iubim şi pe voi, chiar dacă o facem cu stângăcie şi cu nepricepere. Nu vrem să vă anexăm cu sila, nu vrem să vă luăm nimic. (…)
Citiţi articolul integral accesând acest link
Sursa foto: Agentia.org
