Republica Moldova este cel mai afectat stat, după Ucraina, de războiul pornit de Rusia în țara vecină. Este opinia jurnalistei Anne Applebaum, care scrie într-un material pentru The Atlantic că Republica Moldova are de suferit ori de ori Rusia își face planuri.
Potrivit autoarei, există mai multe probleme în jurul Republicii Moldova și în regiune. „De fapt, în afară de Ucraina însăși, R. Moldova este cea mai grav afectată de războiul Rusiei în Ucraina. Termenul „afectată” nu transmite cu adevărat ceea ce s-a întâmplat; mai bine spus, R. Moldova a fost orbită, șocată sau poate distrusă de războiul Rusiei în Ucraina”, a specificat Anne Applebaum.
De asemenea, experta a amintit că Republica Moldova a suferit de probleme evidente: refugiații care trec granița, „rupturile” din afaceri și comerț, atenționând în acest sens că, pe deasupra, acest stat care nu este în NATO, ar putea fi atras mai direct în luptă.
„Soldații ruși, staționați în Transnistria, ar putea pretinde brusc că sunt atacați din Ucraina și să decidă deschiderea unui al doilea front; Odesa este la doar câteva ore cu mașina de acolo. În aprilie, o serie de explozii au izbucnit în Tiraspol. Liderul separatist de la Tiraspol a dat imediat vina pe Ucraina; Ucraina a răspuns că acestea sunt atacuri sub steag fals, menite să creeze un pretext fals pentru ca Transnistria să intre în război. Nu a rezultat nimic din acel eveniment, dar există și alte scenarii de care trebuie să ne temem – de exemplu, o revoltă orchestrată de ruși, menită să folosească nemulțumirea economică pentru a scăpa de tânăra, energica și pro-europeana Maia Sandu, președintele R. Moldova, și pentru a o înlocui cu încă un bătrân de la Moscova, unul care s-ar putea face util efortului de război rusesc. Alternativ, rușii ar putea doar să întrerupă gazul pentru R. Moldova și apoi să aștepte să vadă dacă apare de la sine o revoltă populară”, a mai spus jurnalista.
Totodată, Anne Applebaum a mai notat că a discutat în acest sens cu Maia Sandu, președintele R. Moldova, care i-a spus că, din punct de vedere tehnic, Chișinăul poate cumpăra gaz din alte părți ale lumii, „dar este extrem de dificil să găsești un furnizor acum, când piața a luat-o razna și toată lumea caută gaz”.
„Prețul, nu accesul, este problema. Ulterior, un alt politician din R. Moldova, vorbind sub anonimat, din cauza sensibilității subiectului, a descris mai explicit situația. Dacă gazul era, să zicem, 4 lei pe metru cub, spune el, acum este cam 24. Iarna aceasta ar putea fi 50. Facturile lunare la încălzire ar putea reprezenta de la 50 până la 60 la sută din salariul mediu. „Și ce se va întâmpla atunci, când unul dintre politicienii pro-ruși se va ridica și va spune: Votați-ne! Ne vom alătura luptei împotriva Ucrainei și vom reduce prețul la 4?” Sandu însăși nu se coboară la acest tip de gândire apocaliptică, deși notează că partidele pro-ruse „spun că dacă ar fi la putere, atunci Moldova s-ar bucura de prețuri mai bune la energie”. Toată lumea știe că șantajul este o posibilitate: rușii ar putea ține R. Moldova pentru a obține o răscumpărare până când economia ei se prăbușește, populația sa îngheață din cauza frigului iernii și guvernul este răsturnat”.
În altă ordine de idei, experta a mai remarcat că dacă nu ar fi război, Republica Moldova ar putea avea chiar mai multe șanse de intrare rapidă în UE decât Ucraina, datorită suprafeței sale mai mici.
„Sandu spune că majoritatea cetățenilor R. Moldova „înțeleg că acest lucru nu se va întâmpla mâine, că va trebui să muncim din greu”, dar cred că în cele din urmă vor deveni parte a Europei. „Așadar acest lucru aduce, în primul rând, speranță.”
Dar alături de cucerirea estului Ucrainei, distrugerea speranței este unul dintre obiectivele cheie ale războiului Rusiei. Până la urmă, Vladimir Putin luptă nu doar pentru a recrea Uniunea Sovietică, ci și pentru a distruge ideea de tranziție democratică, așadar ideea că poți scăpa de autocrație și adopta ceva mai bun. El nu vrea doar ca ucrainenii să renunțe la visul lor către normalitate, stabilitate și integrare în Europa. El vrea ca toți ceilalți – moldoveni, georgieni, kazahi, baltici și mulți alții – să renunțe la asta.
Mai presus de toate, el vrea ca rușii să renunțe la vis, să accepte cruzimea și cleptocrația ca fiind normale. Vrea să conducă pe viață și nu vrea ca nimeni să-l provoace, nici măcar prin exemplu. Promisiunea centrală de campanie a lui Sandu – că le va arăta cetățenilor R. Moldova „că democrația înseamnă bună guvernare, rezultate economice bune și standarde de trai îmbunătățite” – este tocmai cea pe care el încearcă să o contracareze.
Sandu descrie această provocare ideologică la adresa regiunii drept un „obiectiv clar” al războiului și face tot ce poate pentru a o contracara. Știind că este în joc președinția ei, a apelat la Uniunea Europeană pentru a fi ajutată cu achiziționarea de gaze, deși o serie de alți membri destul de mari și vechi ai UE, în special Germania și Italia, s-ar putea, de asemenea, să se chinuie iarna asta cu gazul. Dar cel mai bun lucru pe care americanii l-ar putea face pentru a o ajuta, și pentru a ajuta R. Moldova, este să urmeze singurul curs pe care noi înșine încă nu ne-am convins că este posibil: a se sigura că Ucraina câștigă războiul și armata rusă se retrage, și a convinge statul rus să regândească imperialismul violent pe care, atât de mult timp, l-a desfășurat pentru a-i tulbura pe toți vecinii săi”, a mai scris jurnalista Anne Applebaum pentru The Atlantic.
Anne Applebaum, este autoarea lucrărilor „Gulag: o istorie a închisorilor sovietice”; „Cortina de fier: Zdrobirea Europei de Est 1944-56”; „Foametea roșie: Războiul lui Stalin în Ucraina”. S-a născut în SUA din descendenți emigrați din Belarus și este cunoscută ca una dintre cele mai bune autoare de cărți istorice, dar și articole publicate în cele mai importante media din lume cu privire la istoria URSS și a Europei de Est.
