La data de 17 februarie 2012 parlamentul Republicii Moldova a adoptat în primă lectură un proiect de lege pentru apărarea spațiului aerian. Dacă prevederile acestui act normativ vor intra în vigoare, avioane ”nedorite”, inclusiv nave aeriene care aprovizionează pacificatorii ruși din regiune vor fi doborâte. Șeful serviciului de securitate al așa numitei republici moldovenești nistrene, Vladislav Finaghin, a declarat pentru publicația rusă Nezavisimaia Gazeta următoarele: ”Intenţia Chişinăului de a monitoriza cerul cu ajutorul elicopterelor şi avioanelor NATO este o strategie pentru a elimina Rusia din regiune, precum şi o încercare de a influenţa Tiraspolul, în cadrul dialogului privindreglementarea conflictului transnistrean.”
Nu doar reprezentanții regimului de la Tiraspol și-au exprimat ostilitatea față de conținutul proiectului de lege aprobat de către legislativul de la Chișinău. Reprezentanții opoziției, care protestează săptămânal în Piața Marii Adunări Naționale, au declarat sâmbătă, 18 februarie 2012, că acest act normativ atentează la principiul neutralității Republicii Moldova inclus în Constituție. Vladimir Voronin a subliniat în timpul protestelor că: ”Moldova nu are cu cine să lupte! Suntem, conform Constituției, un stat neutru. Nu există necesitatea de a achiziționa asemenea utilaj militar și dotarea armatei cu asemenea tehnică.”
Alt reprezentant al opoziției, Valerii Klimenko, liderul mișcării socio-politice ”Ravnopravie” a ținut să explice în cadrul forumului cetățenilor ruși care locuiesc în Moldova cu cine vor lupta autoritățile: ”Scopul acestei inițiative a politicienilor chișinăuieni este de a obține supremația armatei moldovenești în fața armatei transnistrene. Prin achiziționarea de avioane și helicoptere militare din statele membre NATO, Moldova va putea să controleze regiunea de sus. De asemenea, va putea să desanteze parașutiști în cea mai îngustă porțiune de teritoriu din Transnistria – lângă orașul Dubăsari, și atunci republica nerecunoscută va fi divizată în două. Uniunea Europeană, experții căreia participă la monitorizarea frontierei moldo-ucrainene, ar putea să-și trimită supraveghetorii și aici, și atunci niciun fel de pacificatori nu vor mai putea să intervină în procesul de desantare a unor forțe suplimentare în zona de conflict.”
Valerii Klimenko merge mai departe cu raționamentul și face o legătură dintre situația din Transnistria și securitatea populației vorbitoare de limbă rusă din Moldova, printre care se regăsesc aproximativ 150 mii de persoane care sunt cetățeni ai statului rus: ”Cât există Transnistria și acolo staționează pacificatorii ruși, noi ne simțin în siguranță, dar dacă situația se va schimba, vom fi puși în situația de a fugi. Sperăm în ajutorul Rusiei și ne punem toate speranțele în Putin.”
Şeful serviciului de securitate din Transnistria leagă intenţiile Chișinăului mai mult cu Rusia decât cu regiunea transnitreană. „Acest lucru este, desigur, o presiune asupra forţelor pacificatoare ale Rusiei. Noi putem rezista la forţele pe care în prezent le are Republica Moldova, avem o apărare eficientă, dar atunci când aceasta va cumpăra arme noi, cerul nostru va fi complet controlat de Forţele Armate ale Republicii Moldova. Rusia are în Transnistria cu ce rezista în faţa moldovenilor în cer, dar va fi oare luată o asemenea decizie? Ceea ce se întâmplă este o tentativă de presiune. Pentru noi ea nu prezintă pericol.”
Tot Finaghin a mai adăugat că Moldova nu dispune de mijloacele financiare necesare pentru achiziționarea avioanelor și helicopterelor, dar nu exclude posibilitatea ca liderii de la Chișinău să fi obținut deja promisiuni de suport financiar din partea statelor membre NATO, nu e exclus chiar și din partea României.
În realitate, bateria antiaeriană transnistreană este dislocată în apropierea depozitelor cu armament ale Grupului Operațional al forțelor militare ruse (OGRV), staționat în Transnistria. Acestea fac parte din arsenalul fostei armate a 14-ea, o parte a căruia a fost transportat în Rusia. Cu toate acestea, experții sunt de părere că armamentul care a mai rămas în regiune este suficient pentru a detona o parte importantă din teritoriul Republicii Moldova și cel al Ucrainei, completează Nezavisimaia Gazeta.
În aceste depozite sunt stocate în continuare muniţii pentru mai multe sisteme de lansare a rachetelor (MLRS) de tip „Storm”, care au o rază de acțiune de 40 km și ar atinge foarte ușor Chişinăul şi satelede la frontiera ucraineană. Din aceste considerente nimeni nu a atacat pe cale terestră depozitele de la Colbasna. Dar acum este vorba despre protejarea acestor depozite pe care aeriană. Teama provoacă nu posibilitatea emiterii unui ordin incorect de către Chișinău, ci posibilitatea interpretării eronate a acestuia. În anul 1992 aviatorii moldoveni au primit ordin să atace podul peste Nistru între orașele Tighina și Tiraspol, dar au distrus un sat din apropiere. Deoarece în acest sat locuiau persoane de etnie bulgară, scandalul s-a extins până la Sofia.
Redactorul-șef al Revistei Militare Intependente, Victor Litovkin, a comentat și el pentru Nezavisimaia Gazeta această situație: ”Să închizi spațiul aerian al Transnistriei pentru avioanele rusești este o provocare politică serioasă și o încălcare directă a Acordului cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat la Moscova pe 21 iulie 1992 de către președintele rus Boris Elțin și președintele moldovean Mircea Snegur. Dacă Rusia nu va putea să-și aprovizioneze forțele de pacificare cu produse alimentare și patrimoniu militar și non-militar, necesar pentru un trai decent, atunci acest lucru va servi drept argument pentru inițierea unor demersuri politice și diplomatice din partea statului nostru. La urma urmei o asemenea evoluție a stării de fapt poate conduce la apariția unei rupturi a relațiilor bilaterale dintre cele două state și impunerea unor sancțiuni dure, cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Georgia. Dacă autoritățile moldovenești, din voință proprie sau la sugestie străină, își doresc anume acest lucru, atunci nu există nimic deosebit în această decizie. În caz contrar ele ar trebui să se gândească la urmările serioase pe care le pot avea pașii întreprinși în acest sens.”
Doar publicația electronică Politicom.Moldova.org informa publicul despre votarea la data de 17 februarie 2012 în legislativul de la Chișinău a proiectului de lege prin care Republica Moldova își propune să achiziționeze, până în anul 2015, echipamentul și armamentul necesar pentru interceptarea și apărarea spațiului aerian al țării: ”Acesta prevede ca în următorii 3 ani, Ministerul Apărării trebuie să procure 8 avioane şi 8 elicoptere militare, pentru care sunt necesare 240 de milioane de dolari din bugetul de stat.”
Publicația rusă citează agenția INFOTAG de la Chișinău, care la rândul său citează din discursul Ministrului Apărării Vitalie Marinuță din 17 februarie 2012. Oficialul de la Chișinău ar fi declarat următoarele:
”… în cazul în care va fi depistat vre-un aparat de zbor pe spaţiul aerian al ţării, Ministerul Apărării va stabili identitatea acestuia şi va lua legătura cu pilotul, iar în cazul nesupunerii de către acesta, vor fi executate focuri de avertisment sau de nimicire.
Dreptul de a ordona executarea focului de avertisment sau a celui de nimicire îl are ministrul Apărării, iar în lipsa acestuia-şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, după aprobarea dată de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.”
În cadrul unui interviu acordat pentru Europa Liberă, ministrul moldovean al apărării a ținut să menționeze că: ”… proiectul nu prevede în mod direct procurarea cu 240 de milioane a 8 helicoptere şi 8 avioane.
În nota de argumentare pe care noi, Ministerul Apărării, am anexat-o la acest proiect am spus care sunt doleanţele Ministerului Apărării pentru a avea o protecţie aeriană bună. În special proiectul prevede cum ar trebui noi, ca un stat suveran, să ne exercităm această suveranitate asupra spaţiului aerian. Fiindcă, dorim sau nu dorim, fiind stat independent, suveran, suveranitatea se extinde nu numai asupra teritoriului, dar şi asupra spaţiului aerian şi fiecare stat care se respectă trebuie să-şi exercite această suveranitate asupra teritoriului pe care îl controlează, dacă îl controlează”
Pe pagina oficială a Legislativului de la Chișinău nu se găsește nicio mențiune cu privire la votarea la data de 17 februarie 2012 a unui asemenea proiect de lege.
Sursă imagine: Europa Liberă
