Rareori mi se întâmplă să citesc vreo știre din Rep. Moldova care să mă bucure, să mă facă să simt că – uite, bre, se întâmplă și la noi lucruri bune! În general, evit cu grijă să citesc titlurile de senzație de genul „Bărbat împușcat mortal la Chișinău”, „Fetiță violată de concubinul mamei” sau „Tâlhăriți în propria casă”. Mă intrigă și mă îngrozește faptul că justiția moldovenească stă cu mâinile în sân permițând pedofililor sau violatorilor sau tuturor genurilor de derbedei să fie liberi chiar și după ce au luat viața unui om.
Suntem o societate disfuncțională din mai multe puncte de vedere. Învățământul național este un domeniu în care corupția și superficialitatea sunt la ele acasă. Sistemul medical este sub orice critică, începând cu policlinicile și terminând cu spitalele prost echipate. Iar corupția din justiție condiționează proasta calitate a celorlalte sisteme. Dacă nici oamenii legii nu respectă legea atunci cine s-o facă?
Citeam cu groază că o fetiță de cinci ani din Leova a fost bătută cu bestialitate de tatăl ei, ajungând într-o stare critică de comă. Mă întreb ironic – tatăl iresponsabil mai este în libertate sau a ajuns după gratii? Unde este protecția copilului? Cel mai mult m-a îndurerat faptul că la câteva zile fetița a murit. E trist cum o ființă care nici măcar n-a apucat să se bucure de copilărie, de păpuși, de prima întâlnire, de primul buletin a murit doar pentru că a avut nenorocul să aibă niște părinți care nu meritau. M-a revoltat faptul că ministerul sănătății n-a pus la dispoziție un elicopter pentru ca aceasta să fie transportată la Chișinău unde ar fi existat o oarecare șansă să fie salvată. Motivul? Nu se știe. Bănuiesc că de-ar fi fost vorba de cine știe ce magnat elicopterul ar fi fost disponibil. Atât valorează viața unui om în Moldova. Cei care ar fi trebuit să ia o decizie în acest sens s-au prefăcut că n-au văzut și n-au auzit.
Cu ceva timp în urmă citeam că există un proiect care să extindă serviciile SMURD din România și în Republica Moldova. Care o fi stadiul acestuia? Și pentru că birocrația este peste imaginația noastră, tind să cred că soarta inițiativei zace pe vreun birou uitată, îngropată într-un teanc de dosare. Nici în România lucrurile nu sunt roz pentru că și aici au fost și probabil vor mai fi multe cazuri când un pacient a murit cu zile, fiind purtat de la un spital la altul. Însă serviciul SMURD este unul din lucrurile care funcționează, aș spune, perfect.
Viața unui om are întâietate. Nu contează că omul este bogat sau sărac, român, țigan sau rus, orb, surd sau cu handicap. Într-o societate care se bate cu pumnul în piept că este democratică, definiția democrației este distorsionată și prost percepută. Mă întreb dacă persoanele responsabile de la Chișinău ar fi trimis un elicopter, iar viața fetiței ar fi fost salvată, ar fi simțit acea bucurie pe care o simți atunci când salvezi viața cuiva? Mă întreb dacă acum, când acest îngeraș mult prea chinuit a murit, simt măcar puțină vină? Mi-e scârbă de o astfel de societate. Singura vină a copilului a fost că s-a născut într-o țară în care valorile umane aproape că nu mai există, iar indiferența e mai periculoasă decât crima.
Autor: Lilia Cazacu, pentru InfoPrut