Fotoliul prezidenţial de la Chişinău se pare că va rămâne în interimat câteva luni bune de acum înainte. Proiecte pentru alegerea unui preşedinte sunt multe, unul mai constituţional decât celălalt. Atât de constituţionale s-au dovedit toate aceste proiecte, că până şi Curtea Constituţională de la Chişinău a declinat oferta de a da vreo soluţie. Judecătorii au aruncat pisica moartă înapoi în curtea parlamentarilor, să se spele cu ea pe cap.
Alegătorii au rămas în afara jocului politic după câteva tururi de mobilizări la urne cu rezultat indecis. Când şi cum va fi ales preşedintele Republicii Moldova rămâne un mister total – inclusiv pentru actorii implicaţi direct în negocieri. Nimeni nu poate spune dacă Republica Moldova va avea un preşedinte ales în cursul acestui an. Ar fi o idee adoptarea unui oarecare animăluţ simpatic căruia să-i fie încredinţate prezicerile cu privire la viitorul fotoliului prezidenţial – după moda lansată la Campionatul mondial de fotbal. Nu ştiu ce animal ar fi mai bun pentru acest caz. În alte ţări se folosesc caracatiţele, opossumii sau ratonii. La Chişinău ar merge o oaie – sau un berbec, dar cel mai bine ar fi ca animalul să fie ales prin teledon de către toată populaţia republicii. O măsură radicală ar fi ca întregul proces de alegere a preşedintelui să fie lăsat la bunul plac al respectivului animal – ceea ce ar fi o soluţie destul de originală care să combine democraţia parlamentară, votul universal (dar universal de-a binelea, pentru că la teledon ar putea participa şi copiii!) cu respectarea drepturilor animalelor.
Uneori am impresia că este mai bine aşa, cu preşedinte interimar la Chişinău. De exemplu, dacă tot se doreşte modificarea Constituţiei – să se modifice, dar nu în sensul dorit de cei care vor cu orice preţ să aleagă sau să se aleagă preşedinte. Mult mai simplu ar fi introducerea în Constituţie a unei prevederi care să spună simplu că preşedintele R. Moldova este interimar pe toată durata mandatului.
Un post interimar îndeamnă la cumpănire. Nu mai există o garanţie pe patru ani, alesul interimar trebuie să cugete bine la orice pas pe care intenţionează să îl facă. Dacă greşeşte, îşi pierde postul, îşi pierde suporterii. Ar fi bine să existe şi o prevedere dibaci alcătuită astfel încât veşnicul preşedinte interimar să poată spera că va primi un mandat deplin. Însă această dibăcie juridică să fie blocată de un alt paragraf alcătuit măiestru care de fapt să îi blocheze accesul veşnicului interimar la mandatul deplin mult visat. Un fel de morcov fluturat permanent sub nasul unui măgar îndărătnic pentru a-l face să tragă cotiga la deal.
Interimatul permanent poate să acţioneze şi ca un îndemn la grabă. Adică interimarul să vrea să realizeze cât mai multe – în speranţa că fie va fi ales pentru un mandat deplin, fie din disperarea că îşi va pierde foarte repede mandatul. Orice variantă ar fi la fel de benefică, interimarul şi-ar da mult mai mult silinţa. Poate că ideile acestea par uşor deplasate, însă eu cred că garantează soluţionarea disputelor politice. În plus, discuţiile televizate vor fi mult mai interesante – şi poate aşa îşi vor face loc la televiziuni specialiştii în creşterea animalelor şi în agricultură pentru a înlocui experţii în orice. Toată lumea ar avea de câştigat.
Sursa: Timpul
