,,Sărbători şi Obiceiuri. Românii din Bulgaria. Vol.1 Timoc”, lucrare coordonată de Emil Ţîrcomnicu şi apărută sub egida Academiei Române, cu sprijinul financiar al Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a fost lansată miercuri, 2 martie, la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti. Organizatorii acestui eveniment – Centrul de Geopolitică şi Antropologie Vizuală (CGAV), Masterul de Studii de Securitate (Universitatea Bucureşti, Facultatea de Sociologie) şi Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni (FNRP), alături de Romanian Global News, ca partener media – au dublat lansarea cu o dezbatere legată de recensământul populaţiei din Bulgaria, desfăşurat în perioada 10-28 februarie a.c.
Ca o primă constatare, deşi lansarea a primit suportul mai multor actori din partea societăţii civile şi a unor instituţii ale statului român, în sala de conferinţe a Facultăţii de Sociologie au ajuns mai puţini oameni decât am estimat, mai puţini chiar dintre aceia preocupaţi de problematica românilor din jurul graniţelor, un lucru regretabil. Primul volum al colecţiei Documente Etnografice Româneşti, atent elaborat, îngrijit şi redactat de o serie de autori riguroşi metodologic ( Emil Ţîrcomnicu, Ionuţ Semuc, Lucian David, Adelina Dogaru şi Cristina Mihală) fie nu a dispus de o mediatizare corespunzătoare eforturilor celor implicaţi în proiect, fie nu a atins resorturile afective ale celor avizi de spectaculos.
,,Acolo unde populaţia românească intră sub stăpânirea populaţiei slave, drepturile ei se pierd în mod samavolnic”, a amintit Emil Ţîrcomnicu (o prezenţă mereu discretă) în deschiderea evenimentului. Coordonatorul volumului a prezentat cronologic aspecte ale raportului dintre comunitatea românească sud-dunăreană şi statul bulgar şi a subliniat că în prezent, aceasta nu este recunoscută ca minoritate în Bulgaria, ci mai degrabă ca grup etnic fără niciun fel de drepturi: ,,Această populaţie, care astăzi ar trebui să aibă în jur de 200-250 de mii de persoane, nu apare în recensăminte. Cea mai mare parte a acestor indivizi nu se declară români pentru că au fost educaţi că nu sunt români. Ei recunosc că vorbesc româneşte, dar confundă naţionalitatea cu cetăţenia. Spun că dacă trăiesc aici sunt români, dar dacă trăiesc în Bulgaria sunt bulgari”, a mai precizat Ţîrcomnicu. Totodată, a menţionat că în N Bulgariei nu există şcoli cu predare în limba română, iar slujbele în biserică se ţin în limba bulgară (cu o singură excepţie, în satul Rabrova). Sunt tot mai mulţi români din această regiune care nu mai văd utilitatea ca generaţiile tinere să înveţe limba română, a observat autorul de-a lungul cercetărilor întreprinse în zonă, iar multitudinea de elemente contradictorii referitoare la identitate complică procesul de recunoaştere de către autorităţile bulgare a statutului comunităţii româneşti de pe teritoriul Bulgariei (de exemplu, definiţiile atribuite conceptului de ,,vlah” şi de ,,român” -,,sunt vlah pentru că nu vorbesc literar româneşte”; ,,sunt vlah pentru că nu sunt chiar român”; ,,sunt român, dar sunt şi vlah”, ,,dacă admit că sunt român, bulgarii vor spune că sunt de la ţară, cei de la ţară fiind neînvăţaţi”).
Precizările sociologului Emil Ţîrcomnicu au provocat o dezbatere amplă referitoare la punctele slabe ale mecanismelor şi instrumentelor statului român de a-şi proteja comunităţile de români din afara frontierelor, în raport cu politica sa (firească) de asigurare a drepturilor minorităţilor naţionale de pe teritoriul României. În acest sens au argumentat Eugen Popescu, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, prof. univ. dr. Radu Baltasiu şi prof. univ. dr. Ilie Bădescu din partea Facultăţii de Sociologie şi Eugen Tomac, secretarul pentru românii de pretutindeni. Acesta din urmă a admis că un cadru legislativ care să reglementeze relaţia statului român cu românii din afara graniţelor ,,aproape lipseşte cu desăvârşire ca direcţie de acţiune”. De asemenea, el a adăugat că ,,dacă în urmă cu 100 de ani aveam trei şcoli şi astăzi una (n.r. în Bulgaria), astăzi avem tot mai multe organizaţii neguvernamentale care au un rol extrem de important în redarea acestui sentiment de identitate naţională”, mijloacele noi de comunicare facilitând legăturile dintre românii din România şi cei din jurul frontierelor sale.
Pentru a afla soluţii in cazul problemei identitare a populaţiei de origine română din Bulgaria este necesară dezvoltarea unui parteneriat între autorităţi, reprezentanţii mediului academic, mass-media şi societatea civilă, care să fie dispuse la medierea unor raporturi corecte între statul bulgar şi comunitatea românească de pe teritoriul Bulgariei. Până când acest parteneriat se va concretiza, iniţiativele unor cercetători precum Emil Ţîrcomnicu sunt mai mult decât necesare şi meritorii.
Eugen Popescu:
Radu Baltasiu:
Foto, video: Iulia Modiga
