Cu toţii ştiam că Iurie Leancă, ministrul afacerilor externe şi integrării europene al Republicii Moldova urma să efectueze o vizită de lucru la Moscova în perioada 28 – 29 martie 2011, dar, oare, şi-a imaginat careva dintre noi că va avea o agendă atât de încărcată, iar presa rusă va acorda atâta atenţie evenimentului, încât să curgă ştirile una după alta la distanţă temporală minimă între ele?
Eu am rămas impresionată! Doar RIA Novosti a postat vreo cinci în mai puţin de o oră!
Probabil m-aş fi limitat doar la traducerea acestor ştiri sau la o simplă sintetizare, dar mi-a atras atenţia un cuvânt, care în limba rusă are mai multe semnificaţii. Este vorba despre „utilizaţia”. În traducere mot a mot are sensul de „utilizare, folosire, întrebuinţare”, dar presa română l-a tradus cu sensul de „reciclare”.
Acesta este articolul cu pricina, conţinutul căruia a condus la apariţia aceastei confuzii şi ne-a motivat în acelaşi timp să insistăm asupra subiectului: „Lavrov: Rusia este gata să-şi retragă muniţiile din Transnistria pentru a le distruge pe teritoriul său.”
La început am crezut că este doar o eroare care se creează în creierul meu, dar am continuat cercetarea şi consultând câteva dicţionare explicative ruse online, am reuşit să percep că Serghei Lavrov, ministrul afacerilor externe al Federaţiei Ruse i-a valorificat utilitatea.
Iată ce spune dicţionarul explicativ:
– Utilizaţia, utilizirovati – a utiliza, a întrebuinţa cu folos, a prelucra, etc., prin deducţie, deci, şi a recicla;
– УТИЛИЗИРОВАТЬ, -рую, -руешь; -а-нный; сое. и несов., что. Употребить(-ре-блять) с пользой (перерабатывая, используя каким-н. образом). У. отходыпроизводства. II сущ утилизация, -и, ж. II прш. утилизационный, -ая, -ое. (Толковый словарь под ред. C. И. Ожегова и Н.Ю.Шведовой)
De aici şi traducerea în limba română “Rusia este interesată de reciclarea cât mai rapidă a armamentului din Transnistria pe teritoriul său, a declarat astăzi ministrul de Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, transmite RIA Novosti.”
În continuare, articolul din Adevărul insistă asupra altor termeni şi anume pe “lichidarea” şi “distrugerea” armamentului rusesc, care se află pe teritoriul Transnistriei:
“O parte mare din muniţiile de acolo au fost lichidate pe loc, dar este imposibilă distrugerea întregului arsenal, a declarat Lavrov, după încheierea negocierilor cu Iurie Leancă.”
În articolul original, Lavrov insistă în continuare pe “utilizirovati” şi nu pe distrugere: „… огромное количество очень опасных вещей, много из того, что там есть уже было утилизировано на месте, но все утилизировать невозможно”, – отметил Лавров по итогам переговоров с молдавским коллегой Юрием Лянкэ.”
O parte din armamentul care se afla în dotarea armatei a 14-ea ruseşti, care se află pe teritoriul Transnistriei, a fost distrus, dar nu prelucrat sau cel puţin aceasta este varianta oficială… .
Nu am mari pretenţii de cunoscătoare a limbii ruse, dar vreau să înţeleg în calitate de cetăţean al Republicii Moldova, ce se va întâmpla cu acest armament? Va fi el reciclat sau distrus pe teritoriul Rusiei sau pe cel al Moldovei, cine va suporta cheltuielile şi ce implicaţii ecologice va avea procesul? Dacă va fi reciclat şi nu distrus, atunci pentru ce vor fi folosite piesele sau rebuturile care vor rezulta în urma acţiunii? Şi dacă transnistrenii nu vor permite retragerea armamentului, ruşii în continuare se vor lăsa intimidaţi şi vor susţine financiar şi militar o administraţie nerecunoscută? Nu sunt costurile prea mari? Dacă funcţionează în Transnistria, adică pe teritoriul Republicii Moldova, atunci de ce să nu funcţioneze un regim separatist sau chiar mai multe şi pe teritoriul Rusiei? Multe subiecte ale federaţiei tânjesc după recunoaştere, autonomie sau chiar independenţă… .
Probabil îmi creez eu probleme artificiale, dar nu puteam să trec cu vederea necesitatea traducerii cu precizie a unor termeni de specialitate. Bănuiesc, totuşi, că Lavrov a dorit să spună distrugere şi nu reciclare şi dacă e a doua variantă, atunci de ce vorbeşte la final despre evacuare? Evacuarea nu implică neapărat şi distrugere sau, iarăşi, mă pierd în termeni?
În cadrul briefingului de presă susţinut de către cei doi oficiali, Serghei Lavrov şi Iurie Leancă, ambii au confirmat necesitatea reluării formatului de negociere „5+2” pentru soluţionarea paşnică şi corectă a conflictului transnistrean, dar după o lungă înşiruire a ceea ce s-a „realizat” în ultima perioadă în această direcţie şi explicarea calităţilor şi virtuţilor pe care le are Federaţia Rusă în calitate de stat-garant şi stat-mediator (excludem aici şi stat ocupant, căci oficial nu ne permitem să spunem chiar atât de mult lucrurilor pe nume, nu se obişnuieşte în diplomaţia contemporană, care a devenit o calitate cotidiană a noastră) diplomatul rus nu a reuşit să precizeze la care Paşte al Cailor vor fi reluate aceste negocieri…, iar la finalul răspunsului său ne relatează cu amabilitate că „… rolul principal în negocieri îl au Chişinăul şi Tiraspolul.” Şi Joe Biden a spus acelaşi lucru, diferenţa constă în calitatea implicării acestor actori în cadrul diferendului, cine şi cât are de pierdut, dar mai ales ce are de pierdut. În plus, Chişinăul şi Tiraspolul sunt părţi ale conflictului, nicidecum egale, deci şi tratamentul trebuie să fie corespunzător şi nicidecum să defavorizeze un actor statal recunoscut. Putem să vorbim de egalitate în acest context? Desigur, lucrurile pe care le înşirui aici nu sunt necunoscute, dar ele trebuie amintite mereu, ca să înţeleagă şi ceilalţi „parteneri” care „colaborează fructuos” în depăşirea acestui tip de diferend.
Tot Lavrov este cel care a amintit de necesitatea acordării unui statut special Transnistriei în componenţa Republicii Moldova. Aici gândurile mă direcţionează către documentul semnat de Dmitrii Medvedev şi Victor Ianucovici în luna mai 2010 cu privire la rezolvarea conflictului transnistrean şi nicidecum la Memorandumul Meseberg, care a tot fost amintit în cadrul briefingului de presă, deşi şi aici am observat o tendinţă de a oferi plus-valoare actului ruso-german, de creare a unui comitet special, care ar putea fi capabil să contribuie la soluţionarea diferendelor din spaţiul ex-sovietic. Ministrul rus de externe a încercat să multiplice ambiţia regională a acestui instrument, declarând că modelul care va fi propus de Comitetul format din Rusia şi Uniunea Europeană cu siguranţă va contribui şi la rezolvarea unor conflictelor din orientul apropiat. Deci avem pretenţii că îi putem ajuta pe alţii să-şi rezolve problemele, fără a încerca să le rezolvăm pe ale noastre? Nu este prea „nobilă” intenţia chiar şi pentru Federaţia Rusă?
Este interesantă afirmaţia în contextul în care Comitetul Rusia – Uniunea Europeană nu prea pare să funcţioneze şi nici chiar să existe, deşi în curând se va împlini un an de la semnarea Memorandumului Meseberg… .
Aşadar, a fost Iurie Leancă la Moscova şi cam atât.
PS: accept orice explicaţii cu privire la perceperea corectă sau eronată a traducerii cuvântului „utilizaţia” sau „utilizirovan”.
Imagine: Ziare.com
