Oleg, jurnalist, activist social; în aprilie 2009, după o percheziţie de patru ore la domiciliu, desfăşurată în toiul nopţii, în care i-a fost confiscată aparatura (camere video, calculatoare), s-a simţit fericit că este ,,viu şi liber”.
Ce poţi să îmi spui despre tinerii din Republica Moldova?
Tinerii reprezintă majoritatea populaţiei. Ei sunt ca părinţii, ca bunicii lor, ca toţi românii, indiferenţi, fricoşi, oportunişti, comozi, preferând să înveţe o limbă străină decât să aibă grijă de limba lor; românii când vin aici, prima dată învaţă înjurăturile ruseşti.
Ce i-a motivat pe acei tineri care au ieşit în stradă imediat după anunţarea rezultatelor la alegerile parlamentare din 5 aprilie?
Majoritatea au ieşit din dorinţa de schimbare şi revoltă împotriva regimului care le fura viitorul, dar mulţi au fost aduşi de interese de partid, de liderii opoziţiei, alţii au fost aduşi din şcoli de poliţie, penitenciare, din afară sau din Chişinău. Erau cel puţin trei categorii de tineri: unii manifestându-se paşnic, cu lumânări, vorbind la microfon, alţii violenţi, alţii s-au manifestat în politică şi au tras foloase.
Citisem că la un moment dat intrarea în Chişinău a fost blocată şi n-au putut sosi autocare din alte părţi ale Republicii.
Au fost încercări din acestea şi au reuşit, unii (cunosc cazuri de activişti ai PLDM, de la Cahul) care abia veniseră în seara de 7 aprilie au fost reţinuţi, maltrataţi, arestaţi în comisariatele de poliţie, fără să fi participat la ceea ce a spus Guvernul că a fost tentativă de lovitură de stat sau revoluţie colorată.
Crezi că au fost maltrataţi pentu a fi daţi drept exemplu?
Probabil că a fost o încercare de intimidare şi influenţare a celorlalţi tineri, pentru a se comporte respectuos cu vechea putere
Dar acea putere era cea aleasă.
Vechea putere! Da, era aleasă, avea majoritate de mandate în Parlament şi jumătate din voturile populaţiei, ceea ce era de necrezut după 8 ani de guvernare dezastruoasă, insuportabilă. De aceea, mulţi tineri, cum am fost şi eu, am ieşit în stradă să protestăm.
Cum te simţeai pe 5 aprilie, seara?
Pe 5 aprilie eram derutat şi speriat pentru că nu puteam să cred ce rezultate au ieşit la alegeri (că au câştigat comuniştii), pe 6 aprilie eram dezamăgit de primele conferinţe de presă ale OSCE-ului, care zicea că alegerile au fost corecte, iar partidele din opoziţie nu ziceau nimic. În seara de 6 aprilie, la Casa Presei, la masă, Ghenadie Brega şi nişte tinere puneau la cale ceva, după masă am primit sms-uri să ne adunăm cu lumânări, am trimis şi eu mai departe sms, pe Twitter, pe Yahoo, în toate părţile. Şi seara am ieşit să filmez pentru televiziunea la care lucrez. Am început să filmez, am fost uimit de cât de mulţi oameni se adunau, Ghenadie Brega a adus un megafon şi a început să vorbească. Şi nu ştiu cine i-a dat ideea lui, să mergem la Preşedintie să cerem demisia lui Voronin. Acolo am constatat că erau mii de oameni care se adunaseră. S-a scandat, apoi s-au adunat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde deja erau zeci de mii de oameni. Au venit şi liderii politici.
Era masă compactă?
Au plecat toţi de-acolo, totuşi circulaţia a fost blocată. După doua ore de protest, mulţimea era agitată şi nu putea fi controlată, astfel că organizatorii au anunţat prin megafon ca toată lumea să meargă acasă şi i-au invitat pe toţi ca a doua zi să participe la un protest, la orele 10. Ghenadie Brega a declarat mitingul închis. Dar mitingul nu s-a încheiat, un grup s-a dus spre CEC, unul spre Televiziune…
Au început apoi să se răspândească natural?
Nu, pe la vreo 10, un grup de ciudaţi a blocat strada paralelă şi au început să vandalizeze, erau acolo şi politicieni şi poliţie, astfel că am înţeles că era o provocare. L-am filmat şi pe procurorul general! La 11 am prins ultimul microbuz şi am observat că începuseră să se mai rărească. A doua zi, dimineaţa, au continuat protestele fără lideri, fără organizatori.
Neorganizat, din nou s-au strâns oameni?
Da. De dimineaţă, grupul de iniţiativă din ajun a ţinut o conferinţă…
Cine făcea parte din grupul acesta?
Ghenadie, câţiva tineri şi câteva tinere. Au făcut o conferinţă de presă şi au zis că noi ne-am delimitat de ceea ce s-a întâmplat în ajun şi mai ales de declaraţia care apăruse pe site-ul Procuraturii Generale, cum că s-au deschis dosare penale pentru blocarea circulaţiei, pentru provocări, răsturnarea microbuzului. Ghenadie, aflând că este căutat de Procuratură, a părăsit locul, şi alţii, printre care Natalia Morari şi Elena, s-au refugiat la o asociaţie, să vorbească cu avocaţii.
Era un zvon?
Nu, era declaraţia finală, era deschis dosar penal.
Tot aşa s-a răspândit mesajul, pe Internet, prin sms, sau prin îndemnuri?
Probabil au fost cumulate. Şi s-a umplut Piaţa şi a doua zi, era înconjurată Preşedinţia, pentru că poliţia provoca, unii manifestanţi au început să arunce cu hârtie, pietre şi ouă, poliţia dinspre Parlament a venit cu scuturi şi bastoane şi i-a împrăştiat, iar manifestanţii au reacţionat aruncând cu pietre şi s-a creat impresia că poliţia face totul cum scrie în regulamentul ei. Era chiar ministrul de Interne, Papuc, care coordona totul şi a venit poliţia într-un unghi între Parlament şi Preşedinţie, formând un spaţiu pe care părea că-l proteja, izola. Dar dintr-o dată, politia părea că cedează, s-a retras la uşa Parlamentului. Sau a considerat că apariţia maşinii de pompieri va împrăştia manifestanţii cu apă. Dar n-a folosit maşina, a lăsat-o pe mâna manifestanţilor, care au distrus-o.
Ce s-a întâmplat mai pe seară?
Până la miezul nopţii s-a vorbit, s-a scandat, s-au făcut comitete şi grupuri, fără lideri, fiecare venea cu idei proprii. Unul zicea că nu ne trebuie nouă Guvernul acesta, că avem Guvern la Bucureşti, alţii ziceau “Hai să ocupăm clădirea Guvernului”, alţii răcneau: “Hai să mergem la Televiziune”. Pe la miezul nopţii au rămas nişte oameni liniştiţi, care stăteau întinşi pe covoare, aveau acte. Iar alţii au continuat să ocupe Piaţa şi nu lăsau pe nimeni să treacă pe-acolo. Poliţia nu reacţiona. Era şi un grup de poliţişti în civil.
Cum îţi dădeai seama că sunt poliţişti?
Îi ştiam pentru că m-au arestat în trecut. Unii m-au vizitat acasă ulterior. Pe 7, la ora 1 am plecat la redacţie şi am auzit de-acolo rafale din Piaţă. Se trăgea. Am ieşit în balcon, la etajul 4 şi am văzut protestatari alergând, fugăriţi de poliţie. Am luat camera şi am plecat jos. Am filmat câteva cadre (singurele imagini din acea noapte), când a fost bătut şi maltratat Valentin […], când a murit Valeriu Boboc, când au fost cei 100-200 de oameni reţinuţi în mod violent, cu mâini fracturate, părul smuls din cap, şi duşi ca bagajele, unul peste altul, cu maşini de poliţie, de armată, microbuze civile , prin garaje, pe la comisariate, prin nişte subsoluri. Unii au fugit, iar pe la 1.20 se auzeau rafale pe la Parlament şi prin parc – unii care reuşiseră să fugă erau prinşi. Am filmat cum se auzea şi cum îl băteau pe ultimul şi îl băgau în dubiţă şi am plecat acasă, unde am pus pe Internet tot ce am filmat. A doua zi, dimineaţă am dat un nou comment: “Iată cum a fost eliberată Piaţa aseara!”
Crezi ca situaţia a fost scăpată de sub control de către autorităţi?
Faptul de a începe ofensiva, de a-i împrăştia pe toţi de acolo? Cred că a fost un ordin de foarte de sus – “Gata, curăţaţi!”. Nu cred că a fost vreo decizie de-acolo, din teren. Ei spun că au intervenit în forţă în momentul în care a fost distrus un chioşc şi lucrurile păreau să scape de sub control. Dar distrugerile anterioare au fost grave (distrugerea maşinilor) şi ei nu au intervenit. Era o explicaţie ridicolă.
A doua zi ce s-a întâmplat?
A doua zi era toata lumea timorată şi speriată.
Unde apăruseră informaţii despre cele petrecute în noaptea de 7 spre 8?
Peste tot. Procurorul […] a dat o declaraţie cum că s-au respectat drepturile omului. Iar la noi în redacţie veneau oameni cu vânătăi pe spate, cu capul spart, mâna ruptă, ochii umflaţi (…).
Acest text reprezintă un fragment dintr-un interviu realizat de mine la câteva luni de la demonstraţiile de stradă care au urmat alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 şi care mi-a folosit în elaborarea lucrării de disertaţie ,,Republica Moldova – lumi şi drame sociale în context post-electoral”.
Foto: NewsIn.ro
