Gata, e clar, Chiril Gaburici va fi învestit cu petale de trandafiri în funcţia de premier al Republicii Moldova. Voronin îl vrea, pentru că îi leagă fundiţa unor legături cu direcţia Azebaidjan via Moldcell, iar Lupu evident că îi va da votul, doar e om de-al casei Gaburici şi are şi binecuvântarea lui Plahotniuc. În plus, îl are şi pe finul său Eduard Bănăruc în PLDM, ex-funcţionar în Guvernul Filat şi, din câte înţeleg, străjer la catastiful de bani negri atribuit boss-ului PLDM, care să-i poarte de grijă printre liberal-democraţi.
Dacă e să facem o deducţie de speculaţie pornind de la opinia lui Iulian Chifu, s-ar părea că unii politicieni europeni, speriaţi de o accelerare a parcursului european al Republicii Moldova, par pregătiţi să închidă ochii în legătură cu anumite aspecte dubioase din biografia de afacerist a lui Gaburici, numai să se tempereze odată apele în Chişinău pe fondul relaţiilor dezastruoase ale birocraţilor de la Bruxelles cu Moscova, fostă soră de cruce comercială cu Germania şi Franţa.
E inutil să mai menţionez că PLDM, PDM şi PCRM i-au înscenat un ditamai spectacolul de umilire publică lui Iurie Leancă ca să-l scoată din cărţi. Leancă nu a fost aruncat la coşul de gunoi doar ca premier nedorit, intenţia din subsidiar are altă lovitură de efect. Au vrut să-l servească pe tavă nu doar publicului, ci şi Uniunii Europene ca o cauză pierdută şi ineficientă a integrării europene, chiar dacă totul s-a întâmplat într-o nuditate aproape pornografică a linşajului parlamentar, încât s-au văzut din Cosmos semnăturile lui Filat, Lupu şi Voronin gravate pe capcana de urs întinsă fostului premier.
Aşadar, domnul Chiril Gaburici. Tânăr, 38 de ani, ambiţios, economist de meserie, păr bine pieptănat, poartă costume anti-scamă, a ajuns în numai câţiva ani de la stadiul de şofer la cel de de director general al unor companii doldora de bani şi este promovat ca o poveste de succes tehnocrat pe placul fanteziilor belgiene, poate, poate birocraţia Bruxelles-ului îl va adopta ca speranţă europenistă a Republicii Modova. Numai că, spun gurile, bineînţeles, rele, în buzunarele costumelor sale cu aer de Scabal suit zdrăngăne câteva tinichele. Cum ar fi momentul 2009: Gaburici încă nu a lămurit opinia publică despre tărăşenia din timpul protestelor, când telefonia mobilă a fost bruiată în centrul capitalei din ordinul lui Vladimir Voronin. La acea dată, Gaburici conducea Moldcell, companie care apare menţionată în compartimentul „Situaţia cu ne-funcţionarea telefoniei mobile” din raportul Comisiei Nagacevschi. Să ne reîmprospătăm memoria, în raport se spune aşa: „Unul din operatorii de telefonie mobilă, şi anume <<Moldcell>> a sfidat prevederile legale şi a încercat să ducă în eroare Comisia de anchetă şi a susţinut că nu a suspendat serviciile sale, iar întreruperea legăturii telefonice a fost cauzată de suprasolicitarea reţelelor”. Cum rămâne cu chestiunea asta? Dacă într-adevăr Gaburici a acţionat la ordinul lui Voronin, atunci cine l-a scos din pălărie pentru a-l propune ca prim-ministru, mai mult căpetenia comuniştilor sau mai mult Filat? Sau ambii, fiecare în contul propriu, au băgat în acelaşi timp mâna până la cot în jobenul magic, în timp ce Plahotniuc foşgăia fericit ca pampoanele câteva milioane de euro şomoiogite pe la urechile lor? Dar aventura azeră a lui Gaburici? Până 2014, Gaburici a fost şef la Azercell. Azerbaidjan nu este doar un paradis petrolier, ci este şi paradisul marital al nepoatei lui Vladimir Voronin, Ecaterina Voronina, fiica lui Oleg Voronin, alt oligarh care-şi face de cap prin Republica Moldova. Ecaterina Voronina este căsătorită cu fiul lui Mussa Panahov, ministrul adjunct al Transporturilor din Azerbaidjan. Anul trecut, o investigaţie transfrontalieră despre Azercell şi familia prezidenţială a Azerbaidjanului a scos la iveală nişte acte de corupţie în compania azeră de telefonie, scandal de corupţie pe care Mussa Pahanov l-a muşamalizat. Jurnalista care a dat în vileag caracatiţa Azercell-familia prezidenţială, Khadija Ismaylova, se află în prezent în închisoare. S-a lăsat cu un scandal de proporţii atunci, mai multe ONG-uri care militează pentru liberatea presei au afirmat că Ismaylova a fost deţinută din ordin politic. La această oră, jurnalistei azere i-au mai fost fabricate câteva capete de acuzare, privind evaziunea fiscală, ca mafia politică din Azerbaidjan să fie sigură că Ismaylova nu va vedea în curând lumina zilei. Jurnaliştii de la Chişinău ar trebui să-l întrebe în conferinţele de presă pe Gaburici cum explică acest concurs otrăvit de împrejurări.
„S-au dus în Parlament neavând alianţele făcute. Greu de explicat logica politică, n-au avut alianţă nici cu Partidul Liberal, cele două partide PLDM şi PDM, n-au avut alianţe cu un al treilea, trebuia ori cu PL ori cu comuniştii lui Voronin. Nu ştiu ce-a fost atât de drag lor încât n-au reuşit să-i facă o concesie celui mai pro-românesc partid, Partidul Liberal. L-au lăsat în afară şi guvernul a căzut. În locu lui Leancă nu m-aş fi dus în Parlament pentru nimic în lume, ştiind că o să cad. La ce s-a gândit el, că or să-l susţină comuniştii în ultima clipă n-a funcţionat”, a comentat eşecul Guvernului Leancă fostul preşedinte al României, Traian Băsescu.
Într-adevăr, greu de dibuit ce a ticăit în mintea lui Iurie Leancă când s-a aruncat fără paraşută în Parlament. A fost împins de la spate prin şantaj ca să-şi taie craca de sub picioare? A încercat vreo lovitură încâlcită de imagine? A fost total ilucid şi chiar a înghiţit momeala lui Voronin? S-a gândit că, dată fiind antipatia lui Filat faţă de el, ar putea să folosească eşecul pe post de reinventare politică într-un scenariu în care ar pleca de la PLDM în PL, de pildă? Întrebări, întrebări, întrebări…
Legat de Gaburici, Băsescu spune: „Asta înseamă o R. Moldova care, de unde a fost premiantul Parteneriatului Estic, începe să dea semne de rateu, pentru că, în mod cert, nefiind forţa unui premier om politic nu va reuşi să împingă cu aceeaşi viteză nici Acordul de Asociare nici Acordul de Liber-Schimb”.
Pe final, trei întrebări urgente: 1) Este Gaburici garanţia că procesul reformei justiţiei va încremeni sau, dacă va începe, nu-i va atinge pe niciunul dintre oligarhii care şi-au prins urechile în scandalul BEM-Banca Socială sau în alte zone de corupţie extremă din Republica Moldova?; 2) Privind de la celălalt pol, este Gaburici o dovadă că UE nu doreşte un proces rapid de integrare a Republicii Moldova?; 3) Se poate discuta despre Gaburici ca fiind o concesie făcută de UE Kremlinului?
