Pe cât de vastă este pădurea la Nisporeni, pe atât de mare este şi tupeul afon sub raport strategic al noului premier de la Chişinău, Valeriu Streleţ.
Evident, este vorba despre declaraţia aproape veninoasă a lui Streleţ pe tema reunificării celor două state româneşti.
S-a râs ce s-a râs, ba de înălţimea „bonapartistă” a lui Streleţ, ba de coincidenţele faciale dintre el şi Vladimir Putin, dar pe cât de nevoit este să se ridice pe vârfuri spre reportofoanele jurnalistelor, pe atât de aprig este „liberal-democratul” în a prolifera psihozele stataliste din meniul cu felurite otrăvuri moscovite ale PCRM şi PSRM – edulcorate, desigur, în cazul premierului – la adresa proiectului unionist.
“Astăzi autorităţile, nici cele de la Chişinău, nici cele de la Bucureşti nu pun problema unei contopiri. Nu se pune problema, o unire acum nici nu se discută, este imposibilă”, a declarat Streleţ, intrând în coliziune cronologică cu rezultatele sondajului INSCOP, dat publicităţii pe 31 iulie, în care se arată că o majoritate covârşitoare din populaţia României susţine Unirea cu Republica Moldova până în 2018, anul centenarului Marii Uniri.
Mânie scăpată de sub control a membrilor Alianţei la vederea acestor rezultate statistice sau un mesaj atent calculat?
Afirmaţia primului-ministru al Republicii Moldova conţine mai multe ingrediente, dar câteva se disting în mod deosebit. În primul rând, Streleţ scapă din palmă o ditamai sămânţa de scandal diplomatic între cele două state româneşti. De unde ştie el că nici autorităţile de la Bucureşti nu pun problema Unirii, a citit el o declaraţie a reprezentanţilor României în care se spune negru pe alb că nu se doreşte aşa ceva? De fapt, cum îşi poate aroga el dreptul de-a vorbi în numele altui stat? Mai mult, de când şi până când un prim-ministru face declaraţii „din ghilotină” pe chestiuni de politică externă? Aceasta va fi de-acum încolo practica oficială a acestui premier, „extinderea prezidenţială” a atribuţiilor de şef al Executivului pe asemenea teme sensibile sau trasul concluziilor din zaţul cafelei şi exprimarea lor prin gura altora ca adevăruri demult tocite? Desfiinţaţi, domnilor, atunci Ministerul Afacerilor Externe, dacă tot Streleţ schimbă cu atâta lejeritate rolurile, de la premier la şef al diplomaţiei. De asemenea, înfiinţaţi un Minister al Propagandei, dacă tot Streleţ trage cu praştia realităţi fabricate în politica externă a altui stat.
Sunt curios care va fi reacţia omologilor de la Bucureşti, pentru că – felicitări, dom’ premier! – Valeriu Streleţ a comis o imensă provocare diplomatică la adresa României, nu doar un derapaj cu chiot de la panoul de comandă al unui prim-ministru.
Streleţ, însă, nu a călcat doar pe becul diplomatic, ci pur şi simplu şi-a şters picioarele pe acest subiect de renaştere identitară şi de o enormă investiţie emoţională între oamenii de pe ambele maluri ale Prutului, rezervându-le, ca primă interacţiune prin discurs guvernamental cu acest segment tot mai extins al populaţiei, o furioasă şi cinică flegmă în obraz. Cu o asemenea apetenţă de reprezentativitate, nici nu mai e nevoie de un Voronin sau un Dodon care să propage halucinaţiile revizioniste ale „supremaţiei statale”, premierul asamblat de PLDM, PDM şi PL lucrează pentru ei cu hărnicie stahanovistă.
Şi pentru că am pomenit şi de PL, să căscăm ochii cu atenţie la Mihai Ghimpu. „King-Kong”-ul liberal a devenit acum mic, mic de tot, un pion ciuntit care păşeşte pe vârfuri ca păianjenul pe grindă şi nu suflă nicio vorbuliţă. Acel PL care acumula cândva procente electorale promovând românismul, acel PL care exploda de „eroism politic” apărând limba română şi identitatea românească a populaţiei. Unde este acum acel PL? Acolo unde îl îndreaptă de mult timp Mihai Ghimpu (cel pe care o cantitate impresionantă de orgoliu neghiob îl face să se simtă propriul său strămoş) în direcţia mortuară a unui partid-balama. Tace Ghimpu atât de adânc, încât îl poţi bănui de imixtiuni pilduitoare ale paranormalului, faptul că, poate, dimineaţa, când se spală pe ochi, nu-şi zăreşte chipul în oglindă, ci capul lui Plahotniuc.
Aşadar, iată un premier.
Aşada, iată acelaşi Nimic distructiv.
Bine aţi venit în AIE 3.
Cum se spune din bătrâni: Alianţa pentru Inutilitate Endemică 3.
