Republica Moldova rămâne restantă la capitolul transpunerii actelor UE în legislația națională în domeniul financiar-bancar. La această concluzie au ajuns experții Institutului de Reforme și Politici Europene (IPRE).
Republica Moldova nu a reușit să transpună în legislația națională patru Directive și un Regulament UE care vizează domeniul financiar-bancar până la data de 1 septembrie 2015 – termenul limită conform prevederilor Acordului de Asociere. Potrivit unei analize efectuate de IPRE, neîndeplinirea acestor angajamente face Republica Moldova vulnerabilă în continuare la fraude financiare, inclusiv la spălarea de bani.
Potrivit studiului, în prezent nu există documente strategice de planificare pentru 27 de Directive și Regulamente ce vizează sectorul financiar-bancar. Acestea fac parte din Anexa nr. XXVIII-A din Acordul de Asociere și au un termen limită de implementare de trei ani de la intrarea în vigoare a acestuia.
Din cinci acte UE care urmau să fie transpuse în legislația națională până la 1 septembrie 2015, doar Directiva 2005/60/CE și Regulamentul 1781/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului au fost transpuse parțial în legislația națională de către Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF) și de Banca Națională ale Moldovei (BNM).
Întrucât de la intrarea în vigoare a Acordului de Asociere și până în prezent aceste acte nu au fost transpuse în legislația națională, Republica Moldova trebuie să facă acest efort într-un termen restrâns – până la 1 septembrie 2017. Pentru a face față acestui volum mare de lucru, Parlamentul, Guvernul, precum și autoritățile de profil au nevoie de o planificare a acțiunilor și intervențiilor pentru următorii doi ani, mai arată specialiștii IPRE.
Iulian Rusu, expertul asociat IPRE în politici de integrare europeană, susține că procesul de transpunere a Directivelor 2005/60/CE, 2006/70/CE și a Regulamentului 1781/2006 nu este coordonat eficient. „Este firesc, ca întâi de toate, să fie armonizată legislația națională în domeniul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului, prin aprobarea unei legi de Parlament, care să transpună aceste acte UE, precum și să modifice cadrul legislativ colateral existent, iar instituțiile implicate în procesul de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului să aprobe actele lor regulatorii pe domeniile de activitate”, precizează expertul.
„Un alt impediment în realizarea acestor obiective este faptul că CNPF și BNM nu au pînă în prezent organe de conducere complete, ori pentru a aproba acte regulatorii este nevoie de decizii colective. Ambele instituții iau decizi cu majoritate de voturi – Consiliul CNPF și al BNM. Starea creată la aceste două instituții ar putea genera paritate de voturi și împiedica aprobarea de acte regulatorii importante domeniului financiar-bancar la general. În astfel de condiții sunt premise pentru ca imperfecțiunile sistemului să fie în continuare utilizate pentru fraude financiar-bancare”, a explicat Iulian Rusu.
