Prezentul continuu
Deşi mediatizată şi la Bucureşti, şi la Chişinău, reuniunea primarilor de pe ambele maluri ale Prutului nu a fost evaluată la justa-i valoare. Presei i-au scăpat adevăratele semnificaţii ale evenimentului desfăşurat duminică la Palatul Parlamentului României.
Impulsul Cioloş
Inimaginabilă încă acum un an, Conferinţa Reprezentanţilor Comunităţilor Locale din cele două state româneşti trebuie plasată, desigur, în contextul noii abordări a Guvernului Cioloş faţă de Chişinău. În luna februarie 2016, în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei Comunelor din România, şeful Guvernului de la Bucureşti a lăsat să se întrevadă că va finanţa direct localităţile din Republica Moldova.
Potrivit premierului român, vor fi „privilegiate comunele şi oraşele care au înfrăţiri”. Anunţul său a avut un efect imediat. Cum la întrunirea cu pricina asistase şi o delegaţie din Republica Moldova, administraţiile locale din stânga Prutului au gustat din plin declaraţiile lui Dacian Cioloş.
În aceste împrejurări, România a devenit un irezistibil punct de atracţie. Mişcarea pentru înfrăţirea cu localităţile din dreapta Prutului s-a lăţit rapid până dincolo de Nistru.
450 de primari din Republica Moldova, mai mult de jumătate din numărul lor total, s-au dus la Bucureşti pentru a cere eliminarea graniţelor birocratice dintre cele două state. Dar înainte de toate, pentru a semna acorduri de înfrăţire ce ar deschide calea unor finanţări nerambursabile.
Cine scuipă împotriva vântului?
Totuşi, în ciuda interesului financiar-economic, aspectul politic şi cel identitar nu trebuie neglijat. Considerentele practice au jucat rolul vântului care a aprins flăcările focului până atunci mocnind al conştiinţei unităţii de neam.
Elementul material combinat cu cel spiritual au generat o mişcare a administraţiilor locale pentru apropierea şi integrarea aprofundată dintre România şi Republica Moldova.
