Hârtia suportă orice, se ştie. Dar în cazul celor de la „Caţavencii”, hârtia suportă mai ales linşajul în efigie. Linşaj executat cu un strop de ardoare moscovită, pare-se, după cum se conjugă printre rânduri praxisul autorului cu îndeletniciri mercenare.
Este vorba despre atacul imund la adresa lui Eugen Popescu, directorul general al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni (IEH), apărut recent în „Caţavencii”. Articolul cu pricina conţine un terci „clasicist” de senzaţionalism ieftin şi lipsă a unei minime baze documentare. Nicio dovadă în material, niciun document, doar fluxul de povestaş al autorului glosând cu intonaţie cvasi-pravdalistă pe marginea unei presupuse biografii secrete a directorului IEH.
Venirea lui Eugen Popescu, unul dintre cei mai fini cunoscători ai comunităţilor istorice româneşti, la conducerea IEH a adus un dezgheţ la nivelul instituţiei. Caravane ale limbii și culturii române, cursuri, excursii tematice pentru sute de copii români din vecinătatea României, reuniunea a sute de primari de pe cele două maluri ale Prutului, activități artistice cu participarea a mii de persoane – sunt doar câteva din proiectele demarate de IEH, sub conducerea lui Eugen Popescu, într-un timp foarte scurt. Cu alte cuvinte, Popescu a comis de ne-comisul: a pus lucrurile în mişcare. Însă nu aici este principalul spin al problemei. Ci, zic eu, într-un eveniment care s-a petrecut de curând la Bucureşti: Congresul primarilor din România şi Republica Moldova, organizat pe 10 aprilie la Bucureşti. Eveniment de anvergură, cu detentă unionistă, 1.000 de primari au fost prezenţi. IEH a fost partener instituţional.
Acum, pentru cititorii care nu sunt la curent cu realităţile maligne din Guvern, să aranjăm piesele. IEH a girat un eveniment cu program unionist. La Guvern, în jurul premierului îşi fac veacul feluriţi dughinişti mai mult sau mai puţin acoperiţi, care nu vor să audă de unionism, Eugen Popescu este unionist. Ca să nu aibă diverse bătăi de cap, Guvernul (poate doar premierul!) vrea ca instituțiile care se ocupă de românii de pretutindeni să fie doar de faţadă în relaţia cu comunităţile istorice româneşti din zone precum Sudul Basarabiei, Transcarpatia, Cernăuţi, Voivodina, Timoc, menţinând-le pe un fel de linie moartă ideală pentru sinecurile a diverşi directoraşi de umplutură, a diverşi neprofesionişti de carieră plantaţi politic. Eugen Popescu este numit director la IEH şi se pune rapid pe treabă, deci face ceva ce nu prea corespunde „gravitaţiei” unei instituții trasă pe dreapta. La câteva zile după Congres, „Caţavencii” publică articolul. La Congres, nici urmă de trimişi ai guvernului sau ai administraţiei prezidenţiale. Donc?
