Regiunea separatistă transnistreană nu este o piesă esenţială doar în planurile neo-imperialiste ale Rusiei lui Vladimir Putin, ci şi o rotiţă dintr-un mecanism mai vast al Kremlinului în intenţiile sale geopolitice faţă de Europa, se arată într-o analiză publicată în Ukraine Today de către Vladimir Sazonov, cercetător al Colegiului de Apărare Naţională din Estonia.
Care este legătura dintre Serbia şi teritoriul din stânga Nistrului ocupat de separatiştii conduşi de Evgheni Şevciuk? Enclavizarea prin secesionism, instrumentarul geopolitic de „şcoală veche” al ruşilor, notează Sazonov, discutând despre tentativele lui Vladimir Putin de a reparinde focarele de conflict etnic din Serbia.
„Principalul obiectiv al regimului este recrearea Imperiului în interiorul graniţelor fostei URSS şi atragerea Europei în sfera sa de influenţă. Însă planurile sale sunt mult mai ambiţioase decât restaurarea lagărului sovietic. Uniunea Euroasiatică, cunoscută sub denumirea de „lumea rusă”, este doar una dintre ideile lui Putin. Celule europene sunt stabilite chiar în acest moment, sau au fost deja stabilite, într-un număr de ţări europene pentru a influenţa politica externă şi internă”, scrie Vladimir Sazonov în analiza sa.
Filiaţiile de suport politic, dar mai ales financiar, dintre partidele extremiste ale Europei şi Vladimir Putin nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni, însă această relaţie strategică nu este o achizţie nouă a Kremlinului, ci acoperă un deceniu de strânsă colaborare între naţionaliştii ruşi şi “tizii” lor europeni.
Regiunea transnistreană a reprezentat pentru statul rus un laborator ideal în crearea punţilor de legătură dintre politicieni precum extremistul Vladimir Jirinovski sau ideologul neo-fascist Aleksandr Dughin şi extrema dreaptă europeană.
“Legăturile dintre naţionaliştii ruşi şi extrema dreaptă europeană ne poartă spre anii 1990. Diferenţa majoră este că în anii ’90 cooperarea avea loc între indivizi şi grupuri, iar aceştia nu credeau că statul ar putea beneficia de pe urma lor. Statul rus a devenit interesat de colaborarea cu extrema dreaptă europeană abia în 2004. Alegerile din regiunile separatiste sprijinite de Kremlin, cum ar fi Abhazia sau Transnistria(regiunea transnistreană – n.r.), respectiv în Georgia şi Republica Moldova, aveau să fie observate şi validate de către politicieni de extrema dreaptă din UE”, afirma în urmă cu un an, într-un interviu pentru presa britanică, Anton Shekhovtsov, un universitar rus care cercetează mişcările de extremă dreaptă.
