„Diplomaţia gazului” nu mai are nevoie de nicio definiţie, este una dintre arhicunoscutele arme de şantaj politic pe care Rusia le foloseşte în relaţiile sale internaţionale.
Raportată la scara unui stat inexistent precum enclava separatistă din stânga Nistrului, gazul rusesc este o bulă de captivitate din care mai mulţi actori sociali tragi foloase.
În primul rând, Rusia, care foloseşte Gazpromul ca metodă de presiun economică asupra regiunii transnistrene, pe lângă cele peste 1.000 de „cizme milităreşti” ale GOTR (Grupul Operativ al Trupelor Ruse).
„Compania rusă Gazprom oferă cel mai mare ajutor pentru Transnistria – gaz gratis, fără a cere bani înapoi”, explică Giorgio Comai, cercetător în domeniul transnistrean și doctorand al Universității din Dublin cu o teză intitulată „Statele de facto”, informează cotidianul România Liberă.
Comai a susţinut o videoconferință în cadrul proiectului “Dosarele conflictului transnistrean”. Proiectul este derulat în România și Republica Moldova de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, cu sprijinul autorităților de la Chișinău și al unor experți internaționali.
Aşa-zisul „gaz gratis” asunde în el o altă realitate: o sumă colosală care face ca regimul de la Tiraspol să fie dator vândut Rusiei.
„Transnistria are aproape cinci miliarde de dolari datorie către Gazprom, dar toată lumea înțelege că ei nu vor fi plătiți niciodată, nu vor veni înapoi. Această sumă e mai mare decât ajutorul primit anual de Republica Moldova din partea Europei”, explicat Giorgio Comai.
Cercetătorul a mai declarat că autotitățile din regiunea transnistreană vând la prețuri diferite, către populația locală, gazele primite de la ruși.
Preţurile abuzive vizează românii. Aceştia sunt obligaţi să plătească gazul la preț dublu față de ceilalți locuitori. Motivul invocat, a precizat Comai, este acela că românii sunt, de regulă, angajați ai instituțiilor centrale de la Chișinău, unde salariile sunt mai mari.
