Am avut un coleg controversat în facultate, Emil, care nu se sfia să scrie pe blogul personal că ar fi manelist, simpatizant al Partidului România Mare şi microbist. Un sociolog oltean, care a ridicat multe probleme prin ciberspaţiu, legate de punctele slabe ale Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti. Aşadar, şi un student contestat. În prezent, scrie o monografie a fenomenului manelelor în spaţiul cultural românesc. Când mă abordează în mediul online, mi se adresează ca de la oltean la moldovean, simplu: ,,moldoveanco”. Şi până de curând, când am clarificat aspectul originii părinţilor şi bunicilor mei, mă întreba cum a fost când am mers ACASĂ, adică la Chişinău, date fiind peripluurile mele dese peste Prut. După primul tur al alegerilor locale, m-a întrebat dacă s-a înroşit R. Moldova şi mi-a împărtăşit impresiile lui despre confruntarea dintre candidatul liberal Dorin Chirtoacă şi cel comunist Igor Dodon. Astăzi, a publicat pe blogul său un articol despre ultima rundă de alegeri din R. Moldova şi despre problematica sondajelor realizate la ieşirea de la urne. Emil crede că:
1. ,,Oamenii răspund cu frică şi răspund altceva. În Chişinău e o ruşine să recunoşti că votezi cu comuniştii. Aşa că mai bine spui ,,AM VOTAT CU EUROPENII!”, iar la cabină, când nu te vede nimeni, votezi comuniştii. Aşa s-ar explica rezultatul peste aşteptări al candidatului comunist.
2. Nici operatorii de interviu nu sunt pregătiţi. Pe româneşte: unii din ei fac chestionarele pe genunchi, acasă sau la cârciumă.
Menţionez că aceste 2 argumente, în diverse forme, le-a dat şi Vasile Dâncu atunci când încerca să explice “eroarea” sa, una de altfel majoră.
Dar oare doar oamenii, ori operatorii să fie de vină?Oare cei ce FAC sondajele n-au nicio vină?În fond, poţi cere bani mai mulţi şi să vii cu operatorii tai, din România, de exemplu…
3. Bomboana pe colivă: la turul 2 de la Chişinău AU FOST INTERZISE sondajele tip exit-poll. NU discut cât de democratică e o astfel de decizie. Presupun că e, conform standardelor democraţiei d-acolo (adică respectă litera şi spiritul Constituţiei Republicii Moldova). Altceva e însă interesant: DE CE s-a luat o astfel de decizie? Se spune, direct sau indirect, că s-ar face prin intermediul lor diverse manipulări. Iar aceste lucruri sunt alimentate de faptul ca sondajele sunt comandate fie de posturi gen Publika Tv (înfiinţat de Vântu), fie chiar sunt făcute de institute din România. Deci, România ar avea interesul să umfle un pic procentul forţelor “pro-occidentale şi pro-unioniste”.
Decizia de a INTERZICE exit-poll-urile a alimentat aceste zvonuri. Şi totusi, de ce am tendinţa să zic că nu-s adevărate? Păi, simplu: sondajele au potenţial de manipulare, ele pot fi fardate într-un fel sau altul. Aia da! DAR NU EXIT-POLL-URILE!!! Pentru că la exit-poll-uri e în joc prestigiul institutului şi acolo după 1-2 zile se află dacă au avut sau nu dreptate! Da, un sondaj pre-electoral poate fi făcut pentru a manipula.
DAR NU ŞI EXIT-POLL-URI-LE!!!
4. Se invocă FRAUDA!!! Da, era un argument când comuniştii erau la putere iar europenii spuneau că-s furaţi! DAR ACUM E PENIBIL!! CHIŞINĂUL ERA CONDUS DE CHIRTOACĂ, LA PUTERE (GUVERN) TOT “D-AI LOR” ERAU!! AŞA CĂ : CINE SĂ FURE??? ŞI PENTRU CINE?? Poate invers: comuniştii să spună că-s furaţi (ceea ce şi fac!!).
5. Revin cu întrebarea: ce se întâmplă la basarabeni cu sociologia asta? La ei nu s-o studia la fel de “serios” ca la “noi”? Sau poate că “noi” suntem de vină, pentru că de fapt ai noştri români fac de fapt sondajele acolo!! Dau numele a doar 3 sociologi care sunt implicaţi, în diverse forme, în această zonă: Vasile Dâncu (de care am vorbit), Dan Dungaciu (specialist în geopolitica zonei, dar care ar putea totuşi răspunde la această întrebare) şi Doru Petruţi (care, după câte ştiu, a fost absolvent al facultăţii din Bucureşti, şef de promoţie chiar, după informaţiile mele). Şi or mai fi şi altii…”.
Emil are o viziune din exterior asupra R. Moldova. Dar doreşte să se informeze asupra problemelor ei actuale, astfel că articolul lui îşi propune să clarifice nişte situaţii sau nuanţe pe care le-am recunoscut şi în discuţiile cu părinţii mei, cu colegii, cunoştinţele care îmi cunosc sensibilitatea faţă de tematica R. Moldova… Astfel că:
1, 2. Oraşul Chişinău a acordat cele mai multe voturi candidatului Igor Dodon. Alegătorii din suburbii i-au asigurat, practic, victoria lui Dorin Chirtoacă. Diferenţa dintre cei doi a fost de 4422 de voturi. Chişinăuenilor care l-au preferat pe Dodon nu le este ruşine să o recunoască, de fapt, alegătorii din Chişinău nu prea spun cu cine votează. La exit-poll-ul realizat la primul tur de scrutin, din 5 iunie 2011, de către CBS-AXA, Institutul de Politici Publice (IPP) şi Institutul European de Studii Politice din Moldova (IESPM), la comanda postului de televiziune Publika TV, problemele semnalate de către operatorii de teren, după aflarea rezultatelor preliminare de la Comisia Electorală Centrală (CEC), au fost aceleaşi ca în cazul alegerilor parlamentare din 28 noiembrie 2010: oamenii nu au înţeles de ce sunt întrebaţi cu cine au votat, raportându-se la calitatea votului de a fi SECRET şi fiind întrebaţi numai în limba română, vorbitorii de limbă rusă, aşadar o parte consistentă a electoratului comunist, au devenit suspicioşi şi au refuzat să răspundă. Nu cunosc, însă, cum sunt pregătiţi operatorii de teren pentru o astfel de experienţă. Putem observa că în R. Moldova, cultura politică a regimului comunist se manifestă şi la nivelul încrederii în instrumentele democratice de măsurare a comportamentelor. Dacă nu se va organiza o dezbatere despre ce presupune un exit-poll, rezultatele sondajelor de la ieşirea de la urne în R. Moldova vor fi, în continuare, contrazise de cele finale anunţate de CEC. Şi contestate.
3. CEC nu a aprobat realizarea unui sondaj la ieşirea de la urne, în turul doi al alegerilor locale generale. Nu a interzis. Preşedintele CEC Iurie Ciocan a declarat că este ,,indignat de unele încercări stupide de manipulare lansate pe Internet”. Cum că exit-poll-ul s-ar realiza, nu că prin intermediul lui s-ar încerca manipularea populaţiei. Probabil că oferind date preliminare de câteva ori pe zi şi imediat după încheierea votului (ora 22:00), CEC a considerat că această acţiune mai puţin costisitoare înlocuieşte sondajul de opinie de la ora 21:00. Totodată, a fost realizată şi o numărătoare paralelă a voturilor, de către Asociaţia Promo-LEX , care, spre deosebire de instituţiile care au realizat exit-poll-ul din 5 iunie 2011, având o eroare de circa 10%, a oferit prima rezultate foarte apropiate de cele finale anunţate de CEC, cu o eroare de +/- 0,5%. Într-adevăr, datele oferite de Promo-LEX se referă la rezultatele procesării buletinelor de vot, nu la sondarea opiniei publice la ieşirea de la urne.
În contextul în care orice implicare a României este speculată de către anumite forţe politice (stataliste, să le numim) din R. Moldova, pun serios sub semnul întrebării eventualitatea în care datele anunţate de exit-poll ar fi ”propuse”, nu conforme cu răspunsurile obţinute de la alegători. Cum este realizată selecţia răspunsurilor, dacă sondajul este reprezentativ, astea sunt întrebări la care ar trebui să răspundă cei care conduc centrele de cercetare implicate în proiectarea exit-poll-ului.
4. Au apărut încălcări ale procesului electoral atât la 5 iunie, cât şi la 19 iunie 2011. Primul actor politic care a ieşit public şi a anunţat că se teme de posibile fraude la alegerile locale generale a fost reprezentantul Partidului Comuniştilor, Igor Dodon, la 24 mai 2011, în faţa reprezentanţilor Uniunii Europene şi ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii. PCRM şi-a jucat cartea.
6. Exit-poll-ul din 5 iunie 2011 a fost realizat la comanda Publika. Aşadar, Publika a ales centrele de cercetare cu care să lucreze. Criteriile selecţiei nu le putem afla decât contactându-i pe cei de la Publika. Sunt inexacte informaţiile potrivit cărora: 1. sociologii din România merg în R. Moldova să facă sondajele de opinie; 2. sociologii din România realizează sondajele din R. Moldova pentru că R. Moldova nu are specialişti în acest sens.
Emil scrie că dacă ar fi fost cetăţean al R. Moldova, nu l-ar fi votat pe Dorin Chirtoacă decât în situaţii excepţionale, ca cea de la 19 iunie, când electoratul a avut de ales între un candidat liberal şi unul comunist. Emil consideră că Dorin Chirtoacă este nepotrivit estetic cu Primăria mun. Chişinău. Şi lipsit de energie. Îl compară cu Mircea Geoană, candidatul PSD la funcţia de preşedinte al României în 2009. ,,În Marea Britanie şi America este cunoscut un simptom: SINDROMUL “NUMBER TWO” sau “THE ALLMOST WINNER”. În România, acest sindrom a primit numele ,,SINDROMUL MIRCEA GEOANA”; Chirtoacă a avut, totuşi, un noroc: s-a născut la Chişinău!!!!”, consideră Emil. Eu îl contrazic, are noroc că s-a născut la Coloniţa, în suburbie. 🙂 Şi marea diferenţă dintre Dorin Chirtoacă şi Mircea Geoană este că primul a câştigat de două ori mandatul pe care şi l-a dorit.
Emil a făcut o trimitere în postarea de pe blogul său, către un articol scris de Victor Ciobanu. Acesta a publicat o analiză comparativă între cei doi candidaţi la primăria mun. Chişinău. Mie ”fişa de evaluare” a lui Dorin Chirtoacă îmi pare cuprinzătoare şi corectă, raportându-se la toate reperele necesare în realizarea unui profil. Puteţi verifica aici şi pe această cale aflaţi atât punctele slabe, cât şi cele forte ale fostului şi actualului primar al chişinăuenilor. Şi de ce a pierdut Igor Dodon bătălia din 2011.
Foto: Info Prut
