Eu nu ascult muzica artiștilor din Republica Moldova. Ca să nu jignesc pe nimeni spun doar că prea puține voci de la Chișinău merită ascultate. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre un subiect mult mai sensibil. Azi, pe Facebook, am văzut postată pe contul mai multor persoane aflate în lista de prieteni o melodie aparținând lui Igor Cuciuc – „Moldoveni, veniți acasă!”. Melodia în sine mi-a trezit nostalgia locurilor unde am copilărit, iar mesajul transmis de aceasta m-a făcut să scriu câteva rânduri. Avem un plai minunat, o țărișoară de rai cum îi spune și cântărețul întrebându-se oare ce s-a întâmplat de-au plecat toți… Păi ce să se întâmple în afara faptului că nu putem avea o viață decentă în țara în care ne-am născut?
„Moldoveni veniți acasă că avem o țară frumoasă…” cu siguranță nu-i argumentul forte pentru a rechema vreo 2 milioane de moldoveni risipiți în lumea largă. Niciunul din cei plecați n-a plecat pentru că nu mai putea de bine în țara lui și s-a hotărât să vadă cum se trăiește și-n Spania, Franța sau Germania. Fiecare a plecat împins de sărăcie, de nevoia de a
supraviețui, din dorința de a oferi copiilor o copilărie normală, studii decente, șansa de a avea un viitor mai bun decât ceea ce au avut părinții lor… Puțini sunt cei care se întorc acasă după 10 – 15 ani de muncă în Italia, găsind cel mai adesea o familie destrămată, niște copii a căror copilărie au ratat-o, fiind plecați atunci când aceștia au avut prima zi de școală, ultimul sunet sau primii pași…
Vina nu e a oamenilor pentru că instinctul de supraviețuire e mai puternic decât dragostea de câmpii verzi, sărăcia e un argument mai bun decât pădurile noastre frumoase, iar lipsurile de zi cu zi ne determină să facem sacrificii pe care ni le asumăm ca pe o povară, renunțând la familii, la bucuria de a ne vedea părinții mai des, de a ne strânge în brațe soții. Majoritatea celor plecați au lăsat în urmă prinți bolnavi cu pensii mizerabile, copii ce cresc singuri cu o personalitate răzvrătită și, cel mai adesea, întorși acasă, părinții nu-și mai recunosc odraslele…
Pentru ce să venim acasă? Pentru aceeași sărăcie ca și acum 20 de ani? Pentru aceeași viață chinuită și pentru aceleași salarii mizerabile? Pentru a vedea din nou „pioșenia” politicienilor noștri care, vorba lui tata, se „screm” de 2 ani să aleagă un președinte și nu reușesc? Să ne întoarcem la aceeași societate care nu evoluează din punct de vedere cultural
pentru că dascălii noștri îngrijesc bătrânii bolnavi de Alzheimer în Italia, iar sălile de clasă devin tot mai goale? Poate că gândirea mea ar putea fi catalogată drept una arhaică și egoistă, dar m-am uitat toată copilăria mea la părinții mei care s-au zbătut ca peștii pe uscat să ne ofere șansa de a face carte, la adolescența mea marcată de lipsa tatălui care a plecat în străinătate, la amintirea fratelui mai mic care, în lipsa jucăriilor, se juca cu niște dominouri jerpelite, la hainele modeste pe care le-am purtat întotdeauna. Îmi mai amintesc zilele lungi de iarnă când aveam lumină doar 2 ore pe zi, la lipsa lemnelor de pus în sobă, la frigiderul gol, la lacrimile mamei și la zbuciumul ei sufletesc atunci când fiecare dintre noi avea nevoie ba de un caiet sau de cizme sau de palton în prag de iarnă… Sărăcia și degradarea umană în care trăim e rezultatul hoției pe care o practică politicienii noștri, e mentalitatea noastră învechită, e lipsa culturii în societate care seamănă mai mult cu o turmă de oi fără conducător care merge orbește prin câmpuri…
Să le mulțumim guvernanților noștri că ne-au adus pe onorabilul prim loc al celor mai sărace țări din Europa, să le mulțumim că-și bat capul pentru bunăstarea buzunarelor lor decât pentru pensiile bătrânilor ce îngheață iarna prin case, să le mulțumim pentru că studiile costă mii de lei anual, iar calitatea acestora adesea lasă de dorit, să le mulțimim că mii de copii cresc fără mamă alături și că atâtea familii se destramă anual.
Cântecele sensibilizatoare transmițând ideea întoarcerii acasă sunt binevenite, dar mai binevenită ar fi implicarea conducătorilor noștri, dorința de a ne educa mai mult decât o facem și acțiuni concrete în crearea unei vieți normale, decente și atunci, cu siguranță, moldovenii vor veni acasă…
Autor: Lilia Cazacu pentru Info Prut
Sursa foto: Insemnari-multimedia.blogspot.com
