PCRM va reveni, intr-o formă sau alta, la putere. Nu e un verdict, nu e o predicţie, e doar o conluzie trasă de o optimistă bine informată (parcă aceasta era definiţia realiştilor) Cauza? Multe orgolii, o teribilă dorinţa de putere şi o serie de greşeli din ultimul an au făcut ca peisajul politic de la Chişinău să devină aproape imposibil. Şi încă se joacă, iar săptămâna aceasta se va juca mai abitir decât până acum.
Ieri a fost ultima zi în care partidele înscrise în cursa electorală mai puteau aduce modificări listelor, modificări dintre care eu am reţinut două: Călin Vieru, fiul poetului Grigore Vieru a renunţat la locul (27, ce-i drept) de pe lista PLDM, motivându-şi decizia prin aceea că partidul lui Vlad Filat ar fi „alcătuit din elemente care nu se regăsesc în tabelul lui Mendeleev”, iar stofa „provine de la un alt croitor”, iar în lista PDM, pe locul 2, a fost inclus „la solicitarea şi acordul lui”, Vlad Plahotniuc. „Probabil aşa a fost să fie” a comentat Marian Lupu, preşedintele PDM, această schimbare. Pentru cei care nu ştiu, Plahotniuc este un important om de afaceri de peste Prut, fost finanţator al PCRM, în perioada în care PCRM era la putere, cel care a preluat, cu voie de la stăpânire, frecvenţa pe care TVR emitea în Republica Moldova şi a înlocuit TVR cu un post de televiziune rusesc. Motivele din spatele acestei ultime mutări pot fi multe, cu implicaţii mai bune sau mai rele. O să mă gândesc la cea mai bună dintre ele: un sprijin mediatic masiv – iar Plahotniuc are mijloacele – pentru PDM ar putea să mai rupă din electoratul PCRM şi să ducă, în cele din urmă, Alianţa pentru Integrare Europeană la cele 61 de mandate, mult visate, necesare alegerii Preşedintelui. Ok, recunosc: am ales cea mai optimistă dintre variante, dar dacă tot am început extrem de realist, m-am gândit să mai echilibrez orientarea pe parcurs.
Şi pentru că spuneam la început că săptămâna aceasta se va juca mai abitir decât până acum, iată un prim exemplu. L-am ales pe cel mai vizibil şi mai „inocent” dintre ele: după ce a fost anunţată includerea lui Plahotniuc pe locul 2 în lista PDM, Valeriu Pasat, fost director al SIS, serviciul de informaţii moldovenesc, iar în prezent lider al Partidului Umanist din Moldova, a anunţat că un grup de susţinători ai PDM ar fi aderat la partidul său, ca urmare a revoltei faţă de includerea lui Plahotniuc pe lista PDM. O fi sau nu adevărat, e prea târziu să mai conteze. Important este în ce măsură reflectarea în presă a acestui „eveniment” şi a celor care vor mai urma, reale sau nu, va influenţa comportamentul de vot şi, mult mai important, va crea sau nu piedici în negocierile dintre partidele parlamentare de după alegeri. Pentru că, dintre toate, negocierile vor fi cele care vor decide încotro se va îndrepta Republica Moldova.
Pe 28 noiembrie vor fi deschise 2000 de sectii de vot pe teritoriul Republicii Moldova, dintre care 21 în regiunea transnistreană şi 75 de secţii de vot în afara ţării. Miza: 61 de mandate. Partidele care participa sunt în număr de 20, la care se adaugă 19 candidaţi independenţi. Cele care contează sunt, dacă nu vom avea parte de surprize, mai mult sau mai puţin plăcute, PLDM, PL, PD şi PCRM. Scenariile sunt următoarele:
PCRM revine în forţă, obţinând 61 de mandate – imposibil.
PLDM, PL şi PD obţin împreună 61 de mandate şi, în cazul în care se ajunge la un compromis privind funcţia de preşedinte, Alianţa pentru Integrare Europeană îşi duce mandatul mai departe – puţin probabil, în condiţiile oboselii electorale şi a unei slabe prezenţe la vot a electoratului AIE.
Nici PCRM, nici cele trei partide, luate împreună, nu au 61 de mandate. Acesta este scenariul cel mai probabil şi cu cele mai multe bătăi de cap deoarece, odată mandatele împărţite, urmează negocierile. Datele sunt următoarele: Marian Lupu îşi doreşte funcţia de preşedinte şi nu este dispus să mai facă nici o concesie. Vlad Filat îşi doreşte funcţia de preşedinte şi încă nu se ştie dacă este dispus să facă vreo concesie. Mihai Ghimpu sau orice alt lider al PL nu îşi doreşte aceasta funcţie. PCRM nu are candidat şi chiar dacă ar avea, nu ar fi în măsură să şi-l impună. Posibilităţile sunt următoarele:
negocierile nu duc la nici un rezultat şi Constituţia se modifică în parlament, cu aportul comuniştilor, ceea ce este extrem de puţin probabil, deoarece PCRM nu ar avea nici un motiv să renunţe la poziţia de forţă de care se va bucura
Constituţia nu se modifică, iar cele trei partide vor căuta să ia de la comunişti voturile de care vor avea nevoie pentru alegerea preşedintelui, după ce vor fi căzut de acord asupra candidatului comun, dacă va fi cazul şi dacă eventualele atacuri de săptămâna viitoare vor mai lăsa loc de negociere
Cele trei partide nu vor ajunge la un compromis, unul dintre ele se va alia cu PCRM „pentru binele Republicii Moldova”, posibil şi cu puţin lobby dinspre Bruxelles, „de dragul stabilităţii politice”, iar în schimbul sprijinului acordat pentru alegerea preşedintelui, comuniştii vor primi câteva funcţii, eventual în Guvern.
Blocajul contituţional, politic, etc. continuă, va fi ales un preşedinte interimar, iar peste un an vor fi iar alegeri. Cine ar mai putea să suporte încă o rundă?
Cam acestea sunt scenariile mari şi late. Există, desigur, şi variaţiuni pe temă. Variabila care le poate face probabile sau improbabile este prezenţa la vot a electoratului de dreapta. E o variabilă crucială.
Sursa: La colţu’ străzii
