În urma alegerile parlamentare anticipate din luna iulie a anului trecut, scenariile s-au derulat în jurul ”votului de aur”, pe care comuniştii sperau să îl obţină din rândul unei alianţe tinere, fragile la primă vedere, dar entuziaste şi datoare cel puţin moral celor care protestaseră în zilele de 5-8 aprilie împotriva continuităţii regimului comunist.
Rezultatele parţiale ale scrutinului electoral din 28 noiembrie indică posibilitatea ca miza imediată a negocierilor post-electorale să o reprezinte obţinerea tot a unui ”vot de aur”, de această dată din partea PCRM-ului. Avantajul partidelor democrate ( fără de AMN, care a demonstrat o loialitate de invidiat pe parcursul guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană, în ciuda căreia, însă, nu a depăşit pragul electoral de această dată) este incontestabil, în contextul în care îşi vor respecta alegătorii, sub forma numărului de mandate obţinute, cumulat. Adică acestea se află pe poziţia în care vor purta negocierile fără să se teamă că nu vor obţine măcar un ”binevoitor” din Partidul Comuniştilor, de ceva vreme confruntat cu lipsa unor lideri care să contracareze oferta PLDM-ului, a PL-ului sau PD-ului, care să aleagă chiar dacă nu ideologic calea propusă de democraţi, dar măcar strategic…
Până în data de 2 decembrie, când vor fi anunţate rezultatele finale ale celei de-a treia runde de alegeri în ultimele 18 luni, nu putem decât să intuim că variate şi tentante vor fi mijloacele de a atinge o situaţie parlamentară confortabilă şi stabilă de care acea Republică Moldova are atâta nevoie pentru a-şi continua parcursul european…
