Duminică seara ne-am bucurat. Am strigat, ne-am îmbrățișat, am făcut declarații triumfaliste și începeam să ne lăudăm cu conaționalii noștri. Brusc, rezultatele unor exit-poll-uri ne făcuseră mândri de țara în care trăim și de moldovenii care o populează.
Dar de ce am făcut acest lucru, când știam că la referendum a ieșit doar jumătate din electoratul obișnuit care se prezintă la urne? Iar acel electorat aparținea, logic, Alianței pentru Integrare Europeană. De ce ne-am bucurat, când știam de rezultatele sondajelor interne, comandate de partide? Iar acele rezultate confirmau, în mare parte, rezultatele venite de la CEC ieri dimineață.
Moldovenii, în general, sunt oameni ai extremelor. Au demonstrat-o în noaptea alegerilor, când au trecut în doar câteva ore de la extaz la agonie. Dacă imediat după vederea exit-poll-urilor moldovenii de peste hotare își rezervau bilete pentru întoarcerea în țară, atunci a doua zi, deja cei din țară se pregăteau de plecare.
Sigur, o mare vină din această bruscă schimbare de viziuni au avut-o exit-poll-urile şi sondajele premergătoare acestora. Dar noi ne-am mai convins şi altă dată că sondajele arată cu totul alte realităţi decât rezultatele de la CEC. Nu voi încerca să dezghioc acum aceste rezultate, pentru că nu sunt sociolog. Pentru că, în general, în Moldova nu prea există sociologi.
Cert e că noi nu trăim nici din sondaje şi nici măcar din rezultatele alegerilor. E momentul să lăsăm deoparte fatalismul şi să nu-i mai acuzăm pe cei care-au votat comuniştii că, vezi Doamne, iar ne-au îngropat viitorul. Dacă cineva ne îngroapă viitorul, atunci ăia suntem chiar noi, nicidecum bădiţa Vasile din ”Hârtopul Mic”, care votează sub influenţa sutei de grame de vodcă ce i-a înlocuit cafeaua de dimineaţă. E timpul să lăsăm lamentările deoparte şi să nu ne prea grăbim cu făcutul bagajelor. Suntem unde suntem pentru că, până acum, prea mulţi şi-au făcut bagajele. Mult prea mulţi au renunţat la luptă şi-au apucat-o pe căile pribegiei.
Să ne apucăm de muncă, să fim mai responsabili şi mai serioşi. Pentru subsemnatul, această campanie electorală a reprezentat o lecţie de viaţă, pe care mă bucur că am trăit-o acum, deoarece din ea am învăţat foarte multe lucruri.
Până la urmă, noi, oamenii tineri, oamenii mai puţin tineri, dar responsabili, trebuie să fim mândri pentru că duminică am ieşit masiv la vot şi am făcut ca situaţia să fie mai bună decât la 29 iulie 2009. Să fim mândri şi de cei de peste hotare, care au stat în ploaie şi ninsoare, aşteptând în cozi interminabile pentru a vota. Iar lupta noastră nu trebuie să se oprească aici. Munţii nu se răstoarnă peste noapte. Peste noapte se răstoarnă doar exit-poll-urile.
