Limba şi literatura noastră trebuie să o ducem mai departe, pentru că „e felul nostru de a fi pe această lume”, le-a spus preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, celor prezenţi miercuri în Târgul Bookfest, la lansarea cărţii sale „Moldova medievală văzută dinspre Transilvania”, transmite Agerpres.
El a mărturisit că şi-ar dori să îi vadă pe elevi „mai entuziaşti”, iar pe cei care fac programele şcolare „mai interesaţi de şcoală, mai iubitori de matematică, fizică, chimie şi neapărat de limba şi literatura română”.
„Învăţăm engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, ce doriţi dumneavoastră – eu sunt cel mai deschis pentru limbi străine. Un tânăr poate învăţa în paralel câte două trei limbi străine, că nu păţeşte nimic. Dar limba şi literatura noastră e obligaţie fundamentală, s-o ducem mai departe, pentru că e felul nostru de a fi pe această lume. Şi, să ştiţi, şi scriitorii (români n.r.) mari care s-au afirmat în Occident şi care au scris în alte limbi – Tristan Tzara, Benjamin Fundoianu, Anna de Noailles, prinţesa Brâncoveanu, Marta Bibescu – şi care sunt cunoscuţi în lume pentru că au scris în limbi străine. Şi ei, tot în româneşte au scris când le-a fost dor şi drag. Panait Istrati poate că-i aproape uitat astăzi. Gândiţi-vă, dacă ar fi cunoscuţi în lume cei mai talentaţi români. Gândiţi-vă, vă rog, la această panoplie de valori pe care le avem şi pe care le dispreţuim câteodată. Ca să le preţuim, trebuie să avem carte, nu în computer. Dacă ne umplem mintea de frumuseţile culturii româneşti, vom birui toate greutăţile”, a spus istoricul.
Preşedintele Academiei a pledat pentru însuşirea limbii române, accentuând că aceasta constituie „certificatul nostru de naştere şi buletinul, cartea de identitate”.
„Când ieşi în lume, ieşi în urma limbii pe care o foloseşti şi eşti caracterizat după această limbă. O să spuneţi – a trecut vremea aceea, astăzi oamenii sunt otova. Nu e adevărat şi nu cred că vor fi vreodată sau dacă vor fi, atunci vor fi maşini, roboţi şi vor fi alţii care vor conduce, roboţii mai deştepţi ca noi. Ceea ce nu ar fi frumos să se întâmple, pentru că eu cred că rostul lumii e tocmai varietatea ei şi diversitatea limbilor. Şi atât cu limba română, cât şi cu istoria noastră trebuie să ne bucurăm, să nu ne mândrim foarte tare, dar nici să ne nimicnicim noi. Să ne prezentăm lumii cu demnitate. Ştiţi ce circulă, n-am verificat dacă e adevărat, dar poate, sigur, să-mi confirme cineva de aici. Când a plecat micul George Enescu la Viena la studii, a întrebat-o pe mama lui, care îl pregătea: ‘Mamă, oare dacă mă duc acolo, să spun că sunt român?’. Şi mama i-a spus: ‘Sigur, de ce mă întrebi?’. ‘Să nu creadă că mă laud’. Erau alte vremuri, dar şi noi le putem readuce, cu o condiţie: prima, să nu ne ascundem niciodată identitatea, chiar dacă ştim că sunt prejudecăţi despre noi, să nu ne ascundem identitatea, că e a noastră. Şi identitatea românească ne dă demnitate”, a mai spus Ioan Aurel Pop.
