Reprezintă ei un pericol pentru statalitatea R. Moldova astfel încât să merite să fie alungați cu pietre de mercenarii tocmiți de sateliții politici ai Moscovei în fosta gubernie? Unioniștii, și mă refer aici doar la segmentul de activism public al acestei mișcări (poți la fel de bine fi unionist și fără să ieși pe stradă ca să strigi lozinci, unionismul fiind un curent mult prea complex pentru a se limita doar la asta), sunt în marea lor majoritate studenți sau intelectuali pentru care timpul are o valoare diferită. Tineri care înțeleg că, într-o epocă a vitezei, fiecare secundă pierdută în cursa de apropiere de lumea civilizată cântărește enorm. Nu orgoliul de a mai lipi niște județe sărace la teritoriul actual al României îi animă pe ulițele târgurilor basarabene, ci dorința de a scurta calvarul acesta al tranziției dinspre comunism spre nicăieri al R. Moldova. Dorința de a trăi într-o țară europeană, acolo unde pot avea toate lucrurile care le sunt refuzate astăzi: libertatea de expresie, dreptul de a se numi români și de a se bucura de zestrea fenomenală a istoriei, culturii, tradițiilor românești și, de ce nu, de a călători și a munci oriunde în Europa. Cine este interesat ca aceste lucruri să nu se concretizeze cu adevărat și cât mai curând, e liber să ridice piatra. Dar ar fi mai bine să și-o arunce în propria țeastă!
Sursa: Timpul
