Moldovenii au împânzit lumea în căutarea unui trai mai bun. Potrivit unor estimări, numarul migranţilor de muncă se situează în prezent între 400 şi 700 de mii de persoane. Alte surse vorbesc despre un număr de circa 1 mln de moldoveni aflaţi peste hotare. Plecaţi în zări străine, conaţionalii noştri au grijă nu doar de propriile familii, dar contribuie şi la consolidarea bugetului ţării. Însă, odată cu numărul migranţilor şi al remitenţelor, creşte proporţional şi numărul orfanilor sociali, copii care, în cel mai bun caz, îşi văd părinţii o dată pe an. Ochii trişti, chipul îngândurat şi haine de marcă. Aşa arată, de cele mai multe ori, copiii rămaşi singuri acasă.
Au maşină şi computer, dar nu au dragoste părintească
În raionul Călăraşi trăiesc 920 de copii care au un părinte plecat peste hotare şi circa 530 – cu ambii părinţi, conform datelor secţiei raionale de asistenţă socială.
Angela Popescu, asistentă socială în satul Vărzăreştii Noi, Călăraşi, susţine că peste 270 de persoane din sat sunt plecate la muncă peste hotare – în Rusia, Italia, Portugalia, Franţa etc. Vizităm des aceşti copii, spune Angela Popescu, ei sunt bine asiguraţi din punct de vedere financiar, dar sufletul omului nu-l poţi mângâia numai cu bani. Au cele mai performante telefoane mobile, calculatoare, poartă haine de firmă. Unii au şi maşină, cu care se plimbă numai prin sat, pentru că încă nu au permis de conducere. Dar tristeţea nu le mai dispare din ochi.
Angela Popescu povesteşte că aceşti copii îşi reţin cu greu lacrimile atunci când vorbesc de părinţi.
Este şi cazul Lenuţei, o fetiţă din s. Şipoteni, rn. Călăraşi. Ultima dată mama sa a fost pe acasă acum şase ani. A plecat să muncească în Italia pe când Lenuţa avea şase anişori. De atunci, la fiecare început de an şcolar a mers la careul solemn însoţită de cineva din rude şi a privit cu jind la copiii care veneau însoţiţi de părinţi. Nu i-a lipsit nimic în acest răstimp, cu o singură excepţie – dragostea de mamă. Lenuţa nu stie ce inseamna sa discuti cu mama si sa-i ceri un sfat atunci când ai o problemă la şcoală sau nu ştii cum să depaşeşti o situaţie mai delicată cu colegii.
Singuri acasă de trei ani de zile
Pentru doi fraţi, Ionel şi Petruţ, din raionul Rezina, iarna curentă e a treia la număr pe care o petrec singuri acasă, la propriu. Părinţii i-au lăsat în grija unei vecine şi au plecat în Rusia pe când cei doi copii aveau câte 8 şi 9 ani. De atunci, fraţii au fost nevoiţi să se descurce mai mult pe cont propriu, cu ajutorul vecinilor şi al asistentului social din localitate. Îşi încălzesc singuri casa, au grijă de gospodărie, aşa cum îi duce capul şi le ajunge putere, şi încearcă să fie în rând cu lumea. În tot acest răstimp părinţii nu şi-au prea amintit de ei. Între timp, vecina care s-a angajat să-i îngrijească s-a îmbolnăvit şi o altă consăteancă a acceptat să le facă uneori de mâncare şi să le spele hainele.
Profesorii de la şcoala din sat ne-au spus că fraţii învaţă bine şi că, spre deosebire de alţi copii ajunşi în situaţii dificile, nu au abandonat studiile. Cel mai probabil, părinţii acestor doi copii vor fi lipsiţi de drepturile părinteşti atunci când vor reveni în sat, spune asistenţa socială din localitate. Între timp, cei doi copii, maturizaţi înainte de vreme, îşi aşteaptă mama şi tata cu sufletul la gură. Au atâtea să le povestească. Şi, mai ales, să-i convingă să nu-i mai lase singuri acasă.
De dorul părinţilor au încercat să-şi pună capăt zilelor
La Vulcăneşti, ca şi în alte localităti, sute de oameni sunt plecati peste hotare. Cei mai multi localnici muncesc in Turcia, in acest sens factorul lingvistic fiind cel determinativ.
Ramasi acasa, cei mai multi copii spun ca vor urma exemplul parintilor lor de indata ce vor absolvi scoala. Exemplul parintilor, care i-au lasat acasa si au plecat in cautarea unui rost mai bun, este greu de combatut pentru aceasta categorie de copii. In acelasi timp, copiii migrantilor sunt foarte vulnerabili la stres si la tot felul de pericole sociale, afirma Nadejda Mocan, directoarea Centrului psihosocial din localitate. Drama prin care trec acesti copii este greu de imaginat, astfel incat unii dintre ei nu reusesc sa depaseasca trauma psihologica instalata odata cu despartirea de parinti. Centrul din Vulcanesti a asistat pana acum doua cazuri de tentativa de suicid printre copiii ai caror parinti au plecat peste hotare. A fost nevoie de mai multe sesiuni de consiliere psihologica pentru ca ei sa revina la normal si sa se reintegreze in societate si in colectivul de copii, spune Nadejda Mocan.
Pentru ca mama si tata nu sunt aproape de copil cand are nevoie, el nu este sigur de sine. Acest copil nu simte ca acasa il asteapta cineva care tine la el si care il va intreba cum i-a trecut ziua. In lipsa ambilor parinti, copilul gaseste cu greu o persoana de incredere, cu care sa discute despre lucrurile care il preocupa. El n-are cui sa-i impartaseasca emotiile si gandurile si nu are cui sa-i ceara un sfat atunci cand intampina greutati, afirma Nadejda Mocan.
Cine le poarta de grija?
Responsabilitatea pentru soarta copiilor ramaşi fără supravegherea părinţilor (adică a copiilor în dificultate sau a celor in situatie de risc) este „repartizata” intre ministerele Protectiei Sociale, Educatiei, Afacerilor Interne, Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari Sociale, in functie de problemele cu care se confrunta tanarul membru al societatii noastre. La nivel local, de acesti copii sunt responsabili nu doar asistentii sociali, primarii, dar si profesorii, medicii si alti specialisti.
Insa, fara un sistem eficient de „contabilizare“ a situatiei copiilor ramasi singuri acasa, autoritatile se vad nevoite sa priveasca la niste cifre care sunt departe de realitate si sa intervina doar daca abuzul a fost deja comis. Este si cazul fetitei de doi ani care a fost violata de concubinul femeii in grija careia a lasat-o mama sa cand a plecat la munca peste hotare. Doar dupa ce a avut loc monstruosul act de violenta sexuala, autoritatile din sat au observat mizeria in care traia copilul.
Cum reacţionează statul?
Răspunsul statului la fenomenul copiilor singuri acasă s-a materializat într-un plan de acţiuni cu privire la protecţia copiilor rămaşi fără îngrijire părintească pentru anii 2010-2012. Acest document prevede modificarea cadrului legislativ în scopul responsabilizării părinţilor plecaţi peste hotare în vederea respectării drepturilor copiilor.
„Ne propunem să elaborăm o bază de date cu privire la copiii aflaţi în dificultate, care să includă şi copiii migranţilor. Astfel, vom putea localiza fiecare dintre aceşti copii, vom şti care e situaţia lui, cu cine stă şi cu ce probleme se confruntă”, susţine Vadim Pistrinciuc, viceministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Pe de altă parte, autorităţile propun simplificarea procedurii de instituire a tutelei, astfel că persoana în grija căreia este lăsat copilul să fie responsabilă prin lege de securitatea lui.
O decizie a Guvernului cu privire la migranţii care pleacă la muncă peste hotare legal îi obligă sa prezinte la punctele de trecere a frontierei un act referitor la perfectarea oficială a tutelei asupra copilului. Însă, în secţiile raionale de asistenţă socială şi protecţie a familiei şi copilului am reuşit să aflăm că sunt înregistrate doar câteva astfel de cazuri pe raion. Ceilalţi concetăţeni pleacă în străinătate ilegal. Şi atunci cum îi obligăm pe cei care pleacă ilegal să aibă grijă de propriii copii?
Numărul orfanilor sociali – mai mare cu fiecare an
Potrivit datelor Centrului de Informare şi Documentare privind Drepturile Copiilor din Moldova, numărul copiilor rămaşi fără grija părinţilor este în continuă creştere. Astfel, dacă în 2006 existau 94 de mii de copii, la care cel puţin un părinte era plecat peste hotare, în 2009 numărul acestora a atins cifra de 135 de mii.
Sursa: Evenimentul Zilei
Foto: Iulia Modiga