Cred că fiecare din noi și-a dorit să facă o călătorie cu mașina timpului. Unii în trecut, alții în viitor, însă, întotdeauna ni s-a spus că aceasta poate fi doar imaginară. Ba poate fi și una reală! La așa-zisa frontieră dintre Republica Moldova și nerecunoscuta republică moldovenească nistreană începe călătoria în trecut. Soldați înarmați, oameni înfricoșați, ceea ce ar trebui să fie automatizat e manual, comunicarea în limba română o percep ca pe un atac la „independența” lor, ceea ce te face să fii privit aidoma unui dușman, iar faptul că așa-zisa fișă pentru migrație este doar în varianta rusă și engleză (o engleză transnistreană), vorbește despre ceva.
V-ați întrebat vreodată cum e să-ți fie teamă să vorbești în limba mamei? Da, pare absurd, dar românii de peste Nistru întâlnesc răsăritul și petrec apusul cu această absurditate. Spun aceasta, pentru că am întâlnit o doamnă care mi-a vorbit în română, apoi, speriată, a trecut la rusă, după care iar mi-a vorbit în română și încercând să găsească o scuză, mi-a spus că nu e de pe aceste meleaguri.
Românilor din Tighina nu li s-a furat doar prezentul, limba, viitorul. Aceștia nu mai au nici măcar o cruce la mormânt, așa cum o are fiecare creștin care s-a dus în neființă. Pe locul unde s-a aflat Cimitirul Militar Românesc „General Drăgălina”, a fost inaugurat un memorial în cinstea militarilor care și-au pierdut viața în zona Cetății Tighina în perioada războaielor ruso-turce și în cele două războaie mondiale, majoritatea celor pomeniți fiind ostași ruși și sovietici. Osemintele ostașilor români nu au fost exhumate. Doar crucile au fost mutate într-un colț de cimitir, iar pe placa comemorativă scrie: „Ofițerilor și soldaților români căzuți și desedați în orașul Bender în 1941-1944 înmormântați în acest cimitir”.
Nu o dată am fost întrebată: „Ce face cetatea Tighina?” Cetatea Tighina acum e Bender, așa au redenumit-o separatiștii.
Da, pe lângă faptul că au redenumit-o, ei o mai și „reconstruiesc”, crezând că” salvează” monumentele istorice. Nu le știu adevărata intenție, ceea ce pot spune e că, nu există un plan de reconstrucție. Pur și simplu se pune cărămidă peste cărămidă. Sau nu se mai face nimic.
Foto: Elena Podoleanu, InfoPrut
